Ultima scrisoare a legendarului scriitor Gabriel Garcia Marquez. Un mesaj plin de dragoste și înțelepciune adresat viitoarelor generații.

„Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că sunt o papușă din cârpă și mi-ar dărui o fărâmă de viață, probabil nu aș spune ce gândesc, dar cu siguranță aș gândi tot ce spun. Aș aprecia lucrurile nu prin ceea ce valorează, ci prin ceea ce semnifică. Aș dormi puțin și aș visa mult deoarece cu fiecare minut în care închidem ochii pierdem 60 de secunde de lumină.
Aș merge când alții se opresc, m-aș trezi când alții dorm. Aș asculta când ceilalți vorbesc și aș mai savura o înghețată cu ciocolată!
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui puțină viață, mi-aș pune haine simple, m-aș întinde la soare pe burtă, dezvelindu-mi nu numai corpul, ci și sufletul.
Doamne, dacă aș avea o inimă, ți-aș scrie toată ura pe o bucată de gheață și aș aștepta să iasă soarele să o topească. Aș picta pe stele un poem de-al lui Benedetti cu un vis al lui Van Gogh… și un cântec al lui Serrat ar fi serenada pe care aș oferi-o lunii.
Doamne, dacă aș avea un crâmpei de viață nu aș lăsa să treacă o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc că îi iubesc. Aș convinge fiecare femei că ea îmi este cea mai dragă și aș trăi îndrăgostit de iubire.
Le-aș arăta oamenilor cât de mult greșesc dacă cred că nu se mai îndrăgostesc când încep să îmbătrânească, neștiind că, de fapt, îmbătrânesc atunci când nu se mai îndrăgostesc.
Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe singur să zboare. Pe cei în vârstă i-aș învăța că moartea nu vine o dată cu bătrânețea, ci o dată cu uitarea.
Am învățat atâtea lucruri de la voi, oamenii. Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe culmea muntelui, neștiind că adevărata fericire este să urci panta. Am învățat că, atunci când un nou-născut strânge în pumn pentru prima dată degetul tatălui său, îl va ține strâns pentru totdeauna.
Am învățat că un om are dreptul să-l privească pe altul de sus numai atunci când îl ajută să se ridice. Am învățat atâtdea lucruri de la voi, dar de fapt nu-mi vor fi de folos mai deloc, căci din nefericire, când mă vor pune în cutia ceea, o să mor.

Lasă un comentariu