„Mamă, să-ți aștepți feciorul!” – O poezie superbă care te va umple de emoție

Sunt fecior de românaș și-am primit botezul sfânt
Într-un sat ca de poveste, unde-i Raiul pe pământ;
Unde vântu-ngână doina… acolo îmi e căsuța,
Acolo mă poartă dorul… în sătuc și la măicuța.

Am plecat pribeag departe, că ni-i traiul tare greu,
Dar nu mi-am uitat părinții, nici pe Bunul Dumnezeu;
N-am uitat bisericuța unde prunc m-au botezat,
Pâinea coaptă-n vatra noastră… spicul grâului bogat

Graiul noastru-n care Domnul picurat-a mir ceresc,
Graiu-n care și strămoșii, din cer încă ne vorbesc;
N-am să-l las uitat în urmă, din el psalmi și cânt voi face
Căci, în dorul meu îl port până când mă voi întoarce

Mamă, să-ți aștepți feciorul, eu aici nu-mi găsesc loc,
Pe la streașină și-n tindă leagă fir de busuioc;
Și aprinde-mi în odaie, la icoană, căndeluța
Să te bucuri și tu, mamă, și în ceruri și Măicuța

Să se bucure Măicuța că Ea m-a vegheat mereu
Am trimis prin Ea spre tine dragostea și dorul meu;
N-am simțit atât de-amar gustul greu al pribegiei,
C-am privit către Golgota…la Iisus, Fiul Mariei

Spune-i tatei să m-aștepte cu ulciorul plin de vin
Să-i sărut mâna muncită și o cupă să ciocnim;
Să pornim apoi prin sat, la ogor și la câmpie,
Să ascult foșnind pădurea, să văd rodul copt în vie

Să merg iar la Liturghie, să m-așez lângă Altar
Îmbrăcat de sărbătoare cu prescura în ștergar;
Să mă rog lângă icoane, unde arde căndeluța,
Să rămân în vatra sfântă, unde m-a născut măicuța

 

Lasă un comentariu