La 50 de ani am început să văd viața altfel și să mă întreb ”ce vreau” și de ce fac ceea, ce nu vreau deloc să fac.
1. Am încetat să mai port tocuri înalte. Da, ele desigur, te arată mai înaltă și îți fac picioarele mai lungi și mai frumoase. Dar pentru o femeie cu un stil de viață activ, deplasarea în această încălțăminte, pe niște trotuare sparte sau cu transportul public, este un coșmar. Fiind la o petrecere sau într-o vacanță, vreau să dansez, să mă mișc și să mă bucur de viață, dar nu să privesc cum mi se umflă picioarele.
2. Am încetat să mă gândesc, că corpul și fiziologia sunt ceva rușinos. Și că viața intimă este un domeniu unde dirijează bărbații. Am un corp, care nu este perfect, am riduri și celulită. Îmi doresc o viață normală. Și dacă un bărbat nu mă vrea – drumurile noastre se vor despărți. Și nicidecum altfel! Fără compromisuri!
3. Am încetat să mai păstrez unele contacte doar din considerentul că ”poate vreodată voi avea nevoie de această persoană”, ”îmi este incomod să refuz”, ”este un om bun, nu vreau să-l jignesc”. Sunt înconjurată numai de oameni buni.
4. Am încetat să mă mai învinovățesc pentru ceea ce fac sau ceea ce nu fac. Solicitările care nu-mi plac, le refuz fără vreo remușcare. Dar întotdeauna explic motivele refuzului meu. Iar dacă o persoană așteaptă mereu să-i spun ”Da”, cu siguranță nu este problema mea.
5. Am încetat să mai aștept ceva și să trag concluzii pripite. Încerc să accept evenimentele și oamenii. Nu mă grăbesc să ”etichetez” pe nimeni. Chiar și cele mai dramatice sau jignitoare situații au motive întemeiate. Prin urmare, ofer o șansă fiecărei persoane, cel puțin să explice situația și punctul său de vedere.
6. Nu-mi mai este rușine să reamintesc că cineva îmi datorează bani sau a promis să-mi dea bani. Sunt responsabilă față de ceea ce promit și încerc mereu să-mi îndeplinesc obligațiile și promisiunile. Promisiunea este ca un acord preliminar. Și dacă la cealaltă parte s-au schimbat circumstanțele, am dreptul să știu despre asta.
7. Am încetat să mai trăiesc după criteriile ”încă este prea devreme” sau ”deja este prea tâziu”. Viața nu are asemenea criterii. Cineva se căsătorește la 18 ani, iar altcineva la 45 de ani. Cineva obține studii superioare la 20 de ani, iar altcineva la 64 de ani.
8. Am încetat să mă tem să încerc mereu ceva nou sau să fac greșeli. Când înțelegi că nu datorezi nimănui nimic, viața îți oferă multe posibilități noi. Acum încerc orice mă interesează.
Nu știu dacă este posibil să te eliberezi în totalitate de toate prejudecățile. Cel mai probabil – nu. Dar chiar și atunci când puțin îți lărgești orizonturile, lumea devine mai mare și mai diversă. Lărgiți propriile orizonturi!