Odată, demult, un bărbat și câinele său mergeau pe un drum lung și greu. Erau ambii foarte obosiți. La un moment dat bărbatul a observat o oază foarte frumoasă, ca din poveștile Orientale. Nu era atât de ușor să intri în această oază deoarece avea o poartă cu zăvor lângă care stătea un portar.
Bărbatul s-a apropiat de portar și a întrebat ce era acolo.
Răspunsul l-a șocat: după cum s-a dovedit acestea erau porțile raiului. Călătorul uimit a întrebat dacă poate intra și a primit un răspuns afirmativ.
Apoi bărbatul a întrebat dacă era apă acolo. – Câtă vrei! Întrebând și despre mâncare, a primit același răspuns afirmativ.
Dar exista o mică problemă: câinele său. Portarul i-a spus că nu se permite să intre cu el.
Chiar dacă era foarte obosit și epuizat, el nu și-a putut trăda prietenul. A refuzat să intre și a mers mai departe.
După ceva timp au ajuns la o fermă. Acolo, la fel, era un paznic. Călătorul obosit a rugat să i se dea apă și apoi să-l lase să intre. Aici putea să intra și câinele său. După ce a mâncat și a băut, călătorul a întrebat unde se află.
– Acesta este paradisul. Călătorul a rămas surprins: cum poate fi paradisul, dacă paradisul a rămas în urmă? Călătorul se înșelase: acolo nu era paradisul, dar infernul. Acest lucru a fost făcut intenționat: doar cei care nu-și abandonau prietenii ajungeau în adevăratul paradis.