De n-ar exista femeia
Să-i mulțumești că te-a născut,
Că de n-ar exista femeia
N-ar fi prezent, n-ar fi trecut.
Când simți atingerea iubirii
Să-i mulțumesti că e a ta,
Că de n-ar exista femeia
Nici noi aici n-am exista.
Când îți privești crescând copiii
Tot ei atunci să-i mulțumesti,
Că de n-ar exista femeia
N-ar fi nimic din ce trăiești.
Fă-ți timp mereu să-i dai o floare
Arăta-i dragoste mereu,
Că de n-ar exista femeia
N-am exista… nici tu, nici eu!
autor – NICOLAE PANAIT