30 de milioane de ani – atât măsoară istoria pisicii! Potrivit cercetătorilor, cam pe atunci ar fi apărut Proailurus, primul strămoș al felinelor de astăzi care torc leneşe pe canapele. De-a lungul timpului, pisicile și-au demonstrat calitățile deosebite, devenind de nelipsit din preajma oamenilor, fiind recunoscute pentru vigilența, curajul, dar și pentru afecțiunea de care uneori pot da dovadă.
Animale deosebite, ce manifestă o anumită eleganţă, agilitate şi viclenie, cercetătorii au încercat să le descopere limitele și caracteristicele anatomice care le fac atât de speciale.
1. Pisicile au creierul mai dezvoltat decât al câinelui. Zona cortexului cerebral, responsabilă de luarea deciziilor și de capacitatea de gândire, la pisică este formată din peste 300 de milioane de celule nervoase, în timp ce la câine vorbim de doar 160 milioane.
2. Creierul pisicii și se aseamănă cu cel al omului în zona ce ţine de controlul emoțiilor;
3. Memoria pe termen scurt a pisicii este superioară altor animale. De exemplu, o pisică și-a adus aminte timp de aproape 16 ore unde stăpânul său a ascuns mâncarea. Cățelul, pe de altă parte, a uitat după 5 minute. Totuși, lucrurile nu stau chiar atât de bine cu memoria pe termen lung;
4. Capacitatea creierului felinei scade odată cu înaintarea în vârstă. Pisicile bătrâne pot dezvolta o afecțiune asemnătoare cu Alzheimer, care le provoacă dezorientare, depresie și tulburări de comportament;
5. Pisicile pot să se facă auzite în peste 100 de sunete, în timp ce cățeii au la dispoziţie doar 10 sunete specifice lor. În același timp, pentru a se face înțelese, pisicile își pot schimbă tonalitatea vocii. De exemplu, sunt pisici care imită plânsul unui bebeluș, anunţându-şi astfel stăpânii că le este foame;
6. Auzul piscilor este de trei ori mai fin decât al oamenilor. Pisicile pot auzi sunete şi zgomote cu o frecvenţă de aproape 64 kHz. Spre deosebire de oameni care nu pot auzi sunte la frecvenţe mai înalte de 20 kHz.