Cu cât mă gândesc mai mult la viață, cu atât ajung la o singură concluzie: cel mai mare blestem și situație dificilă a omului modern este uitarea. Ca o stare de rău, uitarea s-a infiltrat prin toată ființa și acțiunea Omului. Individual, colectiv, istoric sau cultural, suntem blestemați să uităm.
Partea mai bună a ei este că toți avem șansa de a ne aminti și de a ne reconecta la noi înșine și la universul în general. Puterea amintirii se află în centrul căii spirituale către autodescoperire și realizare.
Iată o listă cu ceea ce cred că am uitat sau, mai important, o listă cu lucruri de reținut:
1. Am uitat locul nostru în lumea naturală
În ultimele două sute de ani ne-am detașat de natură. Am exploatat, devastat, consumat și am încercat să controlăm natura pentru a ne potoli lăcomia condusă de nebunia absorbită de sine. Am încercat să ne distanțăm de cercul natural al vieții. Am uitat cum să ascultăm și să înțelegem ritmurile și ciclurile naturale ale pământului – semnele și limbajele sale. Am uitat să urmăm calea naturii și să trăim în echilibru cu ea.
2. Am uitat legătura noastră cu universul
Detașându-ne de natură, am uitat că suntem profund conectați la ea și la ciclurile universului. Unele triburi de la periferia „civilizației” și care încă urmează căile ancestrale, au păstrat această legătură cu respect și reverență. Noi, pe de altă parte, am insuflat un sentiment de separare care ne-a scos în dezechilibru și ne-a abătut. Am uitat cum toată conștiința este interconectată și țesută într-un dans delicat și frumos.
3. Am uitat de înțelepciunea noastră străveche
Am uitat de înțelepciunea noastră ancestrală. În căutarea de a dobândi cunoștințe științifice prin raționalizarea minții noastre, am uitat înțelepciunea prin deschiderea inimii noastre. Am uitat poveștile străvechi și înțelepciunea populară care a fost transmisă de la văzători și înțelepții din antichitate care trăiau în armonie cu universul.
4. Ne-am uitat drumul și visele
Îndepărtându-ne de calea noastră interioară, am uitat să visăm visul vieții. Mai important, am uitat cum să ne trezim în acel vis și să vedem adevărata noastră natură ca co-creatori ai vieții – ca visători. Am uitat că avem puterea de a țese vise și de a ne folosi puterea de intenție pentru a direcționa acele vise spre manifestare.
5. Ne-am uitat scopul
Cu prea multă vorbărie, zgomot și distragere a atenției în această realitate, am uitat ce am venit aici să facem. Ne-am uitat scopul. Suntem prinși în transa în masă a realității consensuale fabricate. Am pierdut din vedere autenticitatea noastră, acea scânteie interioară care ne conduce spre fericirea și auto-realizarea noastră. Am uitat că suntem aici pentru a fi realizați ca ființe spirituale întruchipate într-o formă fizică și încorporate într-un univers plăcut.
6. Am uitat că totul este Iubire
Acesta este poate cel mai profund mister dintre toate pe care doar unii văzători au ajuns să-l înțeleagă ca pe un adevăr atotcuprinzător. Cu toate acestea, acest adevăr este ascuns undeva adânc în interiorul nostru. Am știut-o la un moment dat, dar am pierdut legătura cu ea. Am uitat că totul este în cele din urmă energie și conștiință și că iubirea este țesutul fundamental al existenței care străbate toată energia și conștiința.
7. Am uitat să iertăm
Făcându-ne să credem că suntem separați și deconectați de ceilalți și de orice altceva, am uitat să iertăm. În sensul ei cel mai profund, iertarea este actul de a ne reaminti că suntem una cu toată lumea și cu totul și că nu există nicio victimă sau făptuitor. Doar că noi toți ne mișcăm împreună într-un web dinamic pe care îl numim viață.
8. Am uitat să fim Liberi
Amintește-ți un lucru în fiecare zi: ai fost făcut să fii liber. Ne-am născut și am crescut într-o „realitate” în care libertatea este doar un concept. Eram legați de cătușele fricii, concepțiilor greșite, ideologiilor false, recompenselor materiale și țineau răscumpărarea regulilor și legilor stabilite pentru a proteja interesele celor puțini. Am fost făcuți să uităm că suntem agenți liberi ai schimbării. Suntem liberi să fim ceea ce suntem fără teamă sau vinovăție.
9. Am uitat puterea noastră reală
A trăi în frică ne-a făcut să uităm cât de puternici suntem. Am uitat de puterea masivă a voinței și a intenției noastre de a ne schimba realitatea. Am fost atrași de somnambulism și urmăm semnele gata făcute ca niște automate.
10. Ne-am uitat lecțiile din istorie
Iată ceva ce ne-a învățat istoria este cât de repede ne uităm lecțiile. Din nou și din nou, continuăm să repetăm aceleași greșeli, blocați în aceleași tipare de lăcomie și autodistrugere. Nu putem fi învinuiți individual pentru greșelile făcute de umanitate în trecut, dar suntem responsabili ca indivizi să ne amintim de greșelile trecute și să le transmitem psihicului colectiv.
11. Am uitat să fim simpli
Viața omului a devenit mai complexă și mai complicată. Suntem sedusi de stralucirea a mai mult si nu de puterea a mai putin. Am uitat să fim simpli și sensul simplității. Viața este într-adevăr simplă. Simplitatea înseamnă a renunța la toate lucrurile și ideile neesențiale care îngrămădesc vederea către scopul vieții noastre și celelalte adevăruri pe care le-am uitat.
12. Am uitat să avem încredere, să credem și să ne miram
Ne-am pierdut farmecul cu lumea. Am uitat să fim mirați de miracolul vieții. Nu mai rămânem uimiți de măreția tuturor. Scepticismul și viziunea cinică asupra lumii ne-au făcut să pierdem încrederea în noi înșine și în magia universului. Am uitat cum să credem. Aceasta este poate cea mai mare tragedie dintre toate. Ne-a slăbit spiritul și ne-a sărăcit sufletul.
Acesta este un material tradus. ne cerem scuze pentru eventualele erori
