„Au trăit atatia ani împreuna, cât alții nu au ani de viața…72 de ani căsătoriți…72 de ani în care nu au putut respira unul fără altul. Mariajul lor nu a fost unul extraterestru, ci unul foarte firesc în care s-au iubit, s-au certat, s-au rabdat, s-au iertat și s-au iubit iar.
Și totul a fost pana în acea după amiaza când au plecat la cumpărături. Un vehicul mult mai puternic a intrat în ei. Două victime, una de 94 de ani, cealaltă de 90, au ajuns la spital în aceeaşi rezervă în coma profunda…
Nu mai erau conştienţi, dar se ţineau de mână, pat lângă pat…pur și simplu el a întins tremurând mâna stângă, ca şi cum ar fi dorit să se agaţe de ceva…Bătu aerul pentru câteva secunde, apoi, ca la un semnal, dreapta soţiei a plecat spre el. Degetele li s-au întâlnit între paturi şi s-au lipit ca atunci, în ziua căsătoriei când și-au jurat ca „totdeauna sa fie împreună, alături la bine şi la rău, pentru tot restul vieţii”.
Asistentele plângeau…plângea și fiica lor care a povestit cum tatăl ei s-a dus primul, la ora 15:38.
„Am văzut că nu mai respira, era clar…Ba nu, inima-i bătea, monitorul era cald…
N-am crezut explicaţia doctorilor, dar miracolul era miracol. El respira prin inima ei. Se ţineau de mână, în timp ce sufletul mamei se încăpăţâna să-şi ia rămas bun, iar bătăile ajungeau pe monitorul tatălui!
Da, poveşti de adormit, veţi spune, dar medicii se minunau şi ei…
Într-un final mama a plecat și ea la ora16:38 fix.”
Ei au fost Gordon şi Norma Yeager, din Iowa, SUA, care dupa 72 de ani de stat împreuna, s-au stins la o oră diferenţă, pentru că nici dincolo nu au putut sta despărţiţi.”
