Îmi doresc din tot sufletul ca acest articol să fie citit și de soacre, poate vor deveni mai bune și vor înțelege că trebuie să-și iubească nurorile așa cum își iubesc fiii.
Fiecare soacră care își vorbește nora de rău, trebuie să știe că își distruge propriul fiu. Oamenii se pricep de minune să distrugă sufletele celor pe care îi iubesc, făcându-i să sufere. Indiferent de cât de frumos te-ai purta cu un om, dacă el vrea să-ți face zile amare, îți va face.
În rândurile de mai jos voi scrie o poveste tristă, dar adevărată. Este vorba de doi tineri căsătoriți care s-au despărțit pentru că socrii nu-și iubeau nora. Părinții lui au făcut tot posibilul să distrugă relația dintre cei doi îndrăgostiți, iar într-un final au reușit.
„Sunt căsătoriți, se iubesc, altfel nu se luau. S-o fi grăbit cu nunta, nu zic, dar amândoi păreau a fi siguri de dorințe, sentimente. Părinții mirelui s-au împotrivit viitoarei nurori, nu că ar fi avut ceva să îi reproșeze. Văzându-se neacceptată, fata a vrut să renunțe la nuntă. Ei s-au opus. Spuseseră la lume că urmează să li se însoare feciorul. Tinerii s-au înțeles mereu, discuții au mai fost, ca în orice relație, dar lor le este bine împreună. Sau cel puțin le era, căci de curând socrii s-au gândit că ar fi mai bine fără noră prin preajmă.
Ce contează ce vrea fiul? Ei sunt părinți, știu ce e mai bine pentru copilul lor, doar l-au făcut, l-au crescut, spun că îl iubesc, deși faptele arată contrariul. Deciși să îl scape pe fiu de soția „nedemnă”, deși nu făcură o lună de când juraseră să nu se mai bage vreodată în viața lor, de când îi promiseseră fiului că îi lasă în pace să își trăiască viața așa cum cred ei de cuviință, părinții băiatului au luat decizia să își izgnoească nora.
I-au spus în gura mare să își ia lucrurile și să plece din casa la care ei au muncit ani de zile, să le lase fiul în pace, căci l-a distrus (omul nici măcar nu a fost întrebat, dar, știu ei, că-s părinți de băiat! Nu?!) și au somat-o să plece, altfel…viitorul îi va fi sumbru.
Umilită, neînțeleasă, nesprijinită prea mult de cel care îi era încă soț și care nu iese din cuvântul mamei, femeia și-a făcut bagajele și a plecat. Spera ca el să vină cu ea, la casa ei, așa cum îi promiseseră cândva că îi va fi alături la bine și la rău, dar tăticul de băiat i-a șoptit în ureche, plin de „înțelepciune”: „Unde să pleci, tată? Să fii măgar închiriat? Las-o să se ducă, mai sunt fete pe lume!”.
Așa a luat sfârșit o căsnicie care ar fi putut fi o poveste de dragoste eternă. Soțul trebuie să meargă după soția sa, nu să asculte de părinți, pentru că doar soția i-ar fi rămas alături până la sfârșitul vieții. La un moment dat părinții pleacă de pe această lume, iar copiii rămân singuri sau alături de soții sau soțiile cărora le-au jurat iubire eternă.
Unele soacre pur și simplu nu înțeleg că nurorile lor fac parte din familie și nu le lasă să trăiască fericite alături de soții lor. Însă, la un moment dat, vor plăti pentru tot răul făcut! Doar pentru că un bărbat s-a însurat și s-a mutat alături de soția sa, nu înseamnă că și-a uitat părinții sau că nu-i mai iubește.
O soacră care distruge iubirea dintre doi oameni căsătoriți, distruge, de fapt, sufletul copilului său.