Viața în sine este plină de adevăruri urâte și, din anumite motive, nu mulți oameni sunt dispuși să vorbească cu adevărat despre acele adevăruri urâte. Mai jos voi trece peste unele dintre ele în speranța de a le arăta altora că nu sunt singuri. Doar pentru că simți ceva ce nimeni altcineva nu vrea să recunoască că se simte la fel de bine, nu înseamnă că este izolat pentru tine.
- Timpul nu așteaptă pe nimeni.
Fiecare zi care trece nu se mai întoarce. Mulți amânăm viața pentru „mâine”, dar uneori mâine nu mai vine. - Nu toată lumea te iubește cu adevărat.
Unii oameni te apreciază doar atât timp cât le ești de folos. Adevăratele legături se văd doar atunci când nu ai nimic de oferit. - Succesul nu este garantat, oricât ai munci.
Efortul contează, dar și norocul, contextul și oamenii pe care îi întâlnești. Uneori, cei mai buni nu sunt cei care ajung în frunte. - Părinții nu sunt eterni.
Ne obișnuim să îi avem lângă noi și uităm că într-o zi nu vor mai fi acolo. Iar regretele vin târziu. - Banii nu rezolvă golul interior.
Poți avea tot ce îți dorești material, dar dacă nu ești împăcat cu tine, nimic nu îți va aduce liniște. - Ești singurul responsabil pentru viața ta.
E ușor să dai vina pe soartă, pe alții sau pe circumstanțe, dar alegerile tale te aduc exact unde ești acum. - La final, toți plecăm singuri.
Indiferent de statut, avere sau relații, moartea este singurul adevăr absolut. Și tocmai asta ar trebui să ne facă să trăim mai autentic.