Egalitatea nu are limite, bărbatul este egal cu soţia lui. Relaţia de supunere este relaţia Hristos-Biserică.
Dacă vreţi vă pot spune eu că bărbatul nu este egal cu femeia, femeia este superioară bărbatului şi de aici nu mai este egalitate.
Dar asta este o părere personală, nu putem vorbi despre asta, pentru că exceptând sacerdoţiul, femeia poate să facă absolut tot.
Un bărbat nu poate să facă tot, spre exemplu nu poate să iubească desăvârşit, nu poate, n-are putere.
Vă dau un exemplu, un bărbat nu poate să stea 6-7 luni nedormit, decât câteva minute sau 2-3 ore pe noapte lângă copilul lui bolnav, pe când soţia lui, femeia, poate să stea.
De ce?
Pentru că ea poate iubi desăvârşit. Nu iubeşte aşa teoretic, ea işi iubeşte copilul şi stă lângă căpătâiul copilului luni de zile, doarme pe scaun. Bărbatul nu.
El nu are această putere. Sau câţi bărbaţi îşi iartă soţiile lor când greşesc, foarte puţini! Câte femei, multe, aproape toate, îşi iartă bărbaţii! Pentru că au o putere de iubire mai mare.
Din Părintele Nicolae Tănase, Soţul ideal, soţia ideală, Editura Anastasis, Sibiu 2012, p.135