Când mi-e bine, mi-e dor de mama…când mi-e greu, mi-e dor de mama…
“Inima mamei e cel mai curat loc din lume, e locul unde găsim divinitatea, speranța și lumina, iar cel mai sigur, cel mai frumos, cel mai încăpător și luminos loc din lume e sufletul unei mame. Inima ei e plină de iubire și dor. În părul ei a mai înălbit un fir, pe fața ei a mai răsărit un rid, iar pe obrazul ei s-a mai născut o lacrimă. Dar sufletul ei a rămas la fel, la fel de pur și de neînlocuit. Mamele sunt veșnic tinere în ochii copiilor lor.
Toate mamele, de altfel, sunt frumoase, sunt perfecte, sunt minunate, pentru că ele au devenit îngeri pentru copiii lor. Iubire mai mare ca a unei mame pentru puiul ei nu există în lume nicăieri. Nimeni nu te va iubi așa cum o face ea. În adâncul inimii ei, vei găsi mereu pace, soare, iubire și iertare. Pentru că ea te iubește exact așa cum ești, nu-ți va cere vreodată să te schimbi, nu te va părăsi, nu-ți va rupe inima, ba dimpotrivă, îți va îngriji rănile atunci când nimeni altcineva n-o va face. Apoi te va trimite iar în lume, ca să-ți cauți vocația, fericirea și rostul vieții.
Când mi-e bine, mi-e dor de mama. Ea e unica care se va bucura din suflet pentru mine, fără invidie și fără fățărnicie. Ea e unica cu care vreau să-mi împărtășesc fericirea.
Când mi-e greu, mi-e dor de mama. Și atunci încep s-o caut orbește în mine, înăuntrul meu, în suflet. Și o găsesc acolo, blândă, tânără, frumoasă. Îi văd ochii: ce împrăștie lumină peste simțirile mele; îi simt mâna caldă, care îmi dă putere. Și greul îmi trece, dar dorul niciodată, pentru că mi-e dor de mama, chiar și atunci când sunt lângă ea.
Închid ochii și o văd, pentru că undeva în adâncurile mele, mama a sădit o grădină și când mi-e greu, mă duc în ea, ca să-mi potolesc simțirile. Și îi simt parfumul, îi aud vocea, îi văd privirea, pentru că mama e o icoană sfântă, cel mai scump om de pe pământ.
Dacă m-aș întâlni vreodată cu Dumnezeu, cred că primul lucru care l-aș face ar fi să-i mulțumesc că mi-a dat, pe pământ, o mamă ca ea. Ce poate fi mai frumos decât să te uiți în ochii mamei tale și să înțelegi că acolo, din perfectul irisului ei și până la marginea unei gene, se naște veșnicia? Primul meu strigăt te-a făcut fericită, pentru restul, te rog să mă ierți, scumpă mamă…”
