Ne pierdem interesul pentru persoanele care nu ne pretuiesc. Acei oameni care nu se pot bucura de simpla noastra prezenta si fata de care simtim ca trebuie sa luptam pentru “a castiga” un loc in viata lor.
Ne pierdem interesul pentru oamenii carora nu le pasa de noi si se gandesc doar la propria lor fericire. Acei indivizi care sunt complet indiferenti fata de trairile si nevoile noastre. Acestora le pasa, de regula, doar de ei insisi.
Ne pierdem interesul pentru oamenii care nu ne respecta. Pentru toti aceia care se cred superiori altora, inclusiv noua. Pentru cei care considera ca ar trebui sa simtim recunostinta pentru simplul motiv ca ne-au primit in viata lor.
Devenim nepasatori fata de cei care cred ca bunatatea este o forma de slabiciune. Acei oameni care nu stiu ca pentru a fi bun este nevoie de intelepciune, de iluminare si de pace interioara.
Ne pierdem interesul pentru oamenii care nu sunt sinceri fata de noi. Pentru aceia care promit totul, dar fac putin, sau deloc.
Ne pierdem interesul pentru oamenii care nu ne apreciaza pentru ceea ce suntem noi cu adevarat. Din cauza faptului ca acestia nu ne pretuiesc, ne simtim neimportanti si nesemnificativi.
Devenim nepasatori fata acei oameni care “vâneaza” orice greseala. Pentru aceia care vad “paiul din ochiul nostru”, dar nu vad “bârna din ochiul lor.”
Devenim nepasatori fata de oamenii care ne critica in mod constant si nu manifesta niciun pic de toleranta fata de mici defecte sau neajunsuri.
De ce ne pierdem interesul pentru acesti oameni? Pentru ca stim ca meritam ceva mai bun.