“Când femeile se roagă,
Cerul, freamătă ușor, Dumnezeu le-ascultă glasul, și trimite ajutor.
Când femeile se roagă,
Lângă ele, ingeri stau; să le-aduca bucurie, și nădejde, dacă n-au.
Când femeile se roagă,
Dorul lor, se duce sus, printre nori și printre stele, până-n fata Lui Iisus.
Când femeile se roagă,
Gândurile prind contur, veșnicia se deschide, celor dragi, de prin ‘prejur.
Când femeile se roagă,
Și ghețarii se topesc, ploi de lacrimi udă cerul, inimi reci, se încălzesc.
Când femeile se roagă, se deschide-un sfânt izvor, ce e plin de bunătate, pentru cei din jurul lor.
Când femeile se roagă,
aduc viața unde nu-i, umplu Terra de speranță, împărțind-o orișicui.
Când femeile se roagă,
nici pelinul nu-i amar; căci e îndulcit cu lacrimi, și e încălzit pe jar.
Când femeile se roagă,
greutățile-s mai mici, cu Iisus, mergând de mână, uriașii sunt pitici.
Când femeile se roagă,
tu ridică-te de jos, căci acel ce le-ntărește, este chiar, Iisus Hristos”.
