Un trecator intalneste un batran si il intreaba:
– Va mai amintiti de mine?
– NU! răspunse batranul.
– V-am fost elev…
– Si ce faci acum, in viata de zi cu zi?
– Ei bine, am devenit si eu profesor, ii zice tanarul.
– O…ca mine!
– …de fapt am devenit profesor fiindca m-ati inspirat sa fiu ca dumneavoastra.
– In ce moment al vietii ai decis sa fi profesor?
Atunci tanarul ii relateaza urmatoarea intamplare:
Intr-o zi, unul din prietenii mei, coleg, a venit cu un ceas nou, foarte frumos iar eu am decis sa il fur si i l-am luat din buzunar. Prietenul meu a remarcat lipsa si s-a plans imediat profesorului nostru, care erati chiar dumneavoastra. Ati venit in clasa zicand: – Ceasul acestui elev a fost furat in timpul cursului de azi. Cel care l-a luat, sa il inapoieze imediat! Eu nu l-am inapoiat. Apoi ati inchis usa si ne-ati pus sa ne ridicam cu mainile sus si ochii inchisi. Noi am inchis ochii si dumneavoastra ne-ati cautat in buzunare. Bineinteles ati gasit ceasul la mine si l-ati luat.
Ati continuat sa controlati toti colegii si cand ati terminat ati zis: deschideti ochii! Avem ceasul! Nu mi-ati reprosat nimic si n-ati mai mentionat vreodata acest episod; nimeni nu a stiut cine a furat ceasul.
In acea zi dumneavoastra mi-ati salvat demnitatea pentru totdeauna! A fost cea mai rusinoasa zi din viata mea!!! Dar, a fost si ziua in care m-am hotarat sa nu mai fur. Si datorita dumneavoastra am inteles ce trebuie sa faca un adevarat profesor. Va amintiti de acest episod?
– Imi amintesc de aceasta situatie, de ceasul furat pe care l-am cautat la toata lumea, dar nu imi amintesc de tine pentru ca si eu aveam ochii inchisi in timp ce cautam… si adauga mai departe: daca pentru a corecta si educa, trebuie sa umilesti, inseamna ca nu esti un bun profesor!