„Mi-e dor de vremurile de demult…” – O poezie superbă și plină de adevăr

A fost odată de demult,
Și eleganță și bun gust.
Și frumusețea-ți arătai,
Prin hainele ce le purtai.
Când le-am pierdut, unde și când,
Valori morale nu mai sunt.
Și nici principii sănătoase,
S-au dus și vorbele frumoase.
Mi-e dor să văd cofetării,
Cu mese pline de copii.
Nu baruri pline cu mult fum,
S-afumi cârnații de Crăciun.
Mi-e dor de oameni liniștiti
Acum sunt tot mai mulți cu frici
Ziua de mâine nu se stie,
Cu ce probleme o sa vie…
Au dispărut și rău îmi pare
Multe expresii gramaticale:
Un „Mulțumesc frumos !” s-a dus.
Și „Îmi cer scuze !” s-a ascuns!

Lasă un comentariu