Când aveai 25 de ani, a stat în picioare la nunta ta, cu ochii înlăcrimați de mândrie. I-ai mulțumit mutându-te departe, spunându-i că „aici e viitorul meu”, lăsând-o într-o casă care dintr-odată a devenit prea mare și prea tăcută.
Când aveai 30 de ani, te-a sunat să-ți dea un sfat despre cum să liniștești copilul care nu se oprea din plâns. I-ai mulțumit închizându-i telefonul repede: „Mamă, s-au schimbat timpurile, acum citim cărți de specialitate, nu mai e ca pe vremea ta”.
Când aveai 35 de ani, te-a invitat la masa de duminică, gătind felul tău preferat. I-ai mulțumit spunându-i că ești prea obosit de la serviciu și că „ne auzim noi săptămâna viitoare”, lăsând mâncarea să se răcească pe masă.
Când aveai 40 de ani, te-a sunat doar ca să-ți audă vocea. I-ai mulțumit spunându-i: „Mamă, sunt într-o ședință, te sun eu înapoi!”… dar ai uitat să o mai faci.
Când aveai 45 de ani, ai observat că a început să meargă mai greu și că întreabă același lucru de două ori. I-ai mulțumit dându-ți ochii peste cap și spunându-i: „Ți-am mai explicat o dată, chiar nu mai ții minte nimic?”.
Când aveai 50 de ani, ea s-a îmbolnăvit și avea nevoie ca tu să îi fii sprijin, așa cum ea ți-a fost ție când nu puteai merge. I-ai mulțumit oftând în fața greutăților, căutând soluții care să nu-ți deranjeze prea tare programul tău încărcat.
Finalul
Într-o zi, telefonul nu va mai suna. Nu va mai fi nimeni care să te întrebe dacă ai mâncat sau dacă ți-e frig. Camera ei va fi goală, iar sfaturile pe care le considerai „învechite” vor deveni cele mai prețioase cuvinte pe care ai vrea să le mai auzi măcar o dată.
Dacă mama ta mai este pe aproape, nu-i mai mulțumi cu „n-am timp”. Mergi și pune-ți capul pe umărul ei. Sărută-i mâinile acelea care te-au spălat, te-au hrănit și s-au rugat pentru tine când tu erai prea ocupat să crești.
Pentru că ai o singură mamă și un singur „te iubesc” care poate repara o viață de tăceri.
Iartă-mă mamă pentru tot ce ţi-am gresit, pentru că uneori nu am raăbdare să mai ascult, pentru că uit să îţi sărut mâinile şi să îţi mulţumesc, pentru că nu mai am timp să îmi mai pun capul pe umărul tău, pentru că uneori nu realizez cât de preţioasa eşti. Pentru iubirea ta necondiţionată şi viaţa ce ne-ai dedicat-o în întregime…îţi mulţumesc!
„Mulțumesc pentru că ai avut grijă de mine, mamă! Iartă-mă pentru tot ce ți-am greșit, mamă!” – Un text emoționant, îți vor da lacrimile
Când tu aveai 1 an, ea te hrănea şi te îmbăia. I-ai mulţumit, plângând toată noaptea.
Când tu aveai 2 ani, ea te-a învăţat să mergi. I-ai mulţumit, fugind când ea te chema.
Când tu aveai 3 ani, ea îţi pregătea toată mâncarea cu dragoste. I-ai mulţumit, aruncând farfuria pe jos.
Când tu aveai 4 ani, ţi-a dat creioane colorate. I-ai mulţumit, colorând masa din sufragerie.
Când tu aveai 5 ani, te-a îmbrăcat pentru vacanţă. I-ai mulţumit, sărind în prima baltă.
Când tu aveai 6 ani, te-a dus la şcoală. I-ai mulţumit, strigând „nu merg”.
Când tu aveai 7 ani, ţi-a cumpărat o minge. I-ai mulţumit, aruncând-o în fereastra vecinilor.
Când tu aveai 8 ani, ţi-a dat o îngheţată. I-ai mulţumit, scăpând-o în poală.
Când tu aveai 9 ani, ţi-a plătit lecţii de pian. I-ai mulţumit, că nici măcar nu te-ai deranjat să exersezi vreodată.
Când tu aveai 10 ani, te ducea toată ziua cu maşina de la fotbal la gimnastică, de la o zi de naştere la alta. I-ai mulţumit, că săreai din maşină şi nu te uitai niciodată înapoi.
Când tu aveai 11 ani, te-a dus pe tine şi pe prietenii tăi la cinema. I-ai mulţumit, cerindu-i să stea în alt rând.
Când tu aveai 12 ani, te-a avertizat să nu te uiţi la anumite programe la TV. I-ai mulţumit, aşteptând să iasă din cameră.
Când tu aveai 13 ani, ţi-a sugerat cum să te tunzi. I-ai mulţumit, spunându-i că nu are gusturi.
Când tu aveai 14 ani, ţi-a plătit o tabără de vară de o lună. I-ai mulţumit, uitând să-i scrii măcar o scrisoare.
Când tu aveai 15 ani, venea de la lucru şi-şi dorea o îmbrăţişare, I-ai mulţumit, stând în camera ta cu uşă încuiată.
Când tu aveai 17 ani, ea aştepta un telefon important de la tine. I-ai mulţumit, stând la telefon toată noaptea.
Când tu aveai 20 de ani, te-a întrebat dacă te întâlneşti cu cineva. I-ai mulţumit, spunând-i “Nu-i treabă ta!”