„Mi-am numărat anii și am constatat că am mai puțin timp de trăit în viitor decât am trăit până acum.
Am mai mult trecut decât viitor.
Mă simt ca un copil care a primit o cutie de bomboane. La început a mâncat generos, dar cand a observat ca mai are doar câteva, a început să le guste încet.
Nu am timp să mă confrunt cu mediocritatea!!
Nu vreau să merg la întâlniri unde defilează ego-urile inflamate.
Nu am timp de conversații interminabile, degeaba discut despre viețile altora care nu fac parte din viața mea.
Nu am timp să gestionez sensibilitățile oamenilor care, în ciuda vârstei cronologice, sunt imaturi.
Nu suport ceea ce fac oamenii care luptă pentru putere.
Oamenii nu discută conținut, ci doar etichete. Timpul meu e prețios să discut despre etichete. Vreau esența, sufletul meu se grăbește…
Nu sunt prea multe bomboane în cutie…
Vreau să trăiesc lângă oameni umani, foarte umani care râd de propriile greșeli, și departe de cei care au devenit complezenți și încrezători în ei înșiși cu triumfurile lor, departe de cei plini de simțul autoimportanței. Vreau sa fiu cu cei care nu fug de responsabilitati. Care protejează demnitatea umană. Cei care aleg să fie de partea adevărului și a onestității.
Singurul lucru care contează este ceea ce face ca viața noastră să merite trăită.
Vreau să mă înconjor de oameni care știu să atingă inima altora.
Oameni care au învățat din loviturile vieții să crească cu bunătate în suflet.
Da… Da… Mă grăbesc… să trăiești cu puterea pe care doar maturitatea o aduce. „
