Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc să mă strecor tiptil !
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Şi-n loc de om… devin tot mai copil.
Şi azi întreb, de unde vine ploaia ?
Cum creşte firul ierbii din pamânt ?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau şi astăzi nu mai sunt ?
De ce ţi-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfinţit ?
De ce furnica şi-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit ?
De ce mai şade peştele în apă
Când porumbelul urcă pân’-la nori ?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă ?
De unde-şi iau parfum atâtea flori ?
Cum cânt’-aşa frumos privighetoarea,
Iar lebăda… e mută, fără glas ?
De ce e roşu macul, nu cicoarea… ?
Prea mult copil, în mine, a rămas.
M. Bunget