Au rămas puțini, dar au învățat să trăiască mult! Cam așa ar putea fi perfect descrisă starea de spirit dintr-un colț mai puțin cunoscut al României: localitatea Pardoși, din județul Buzău. Acest loc, despre care puțini știu însă, atrage atenția printr-un fenomen remarcabil, și anume longevitatea locuitorilor săi.
Povestea longetivității – la care visează fiecare dintre noi – are câteva ingrediente imperios necesare, fără de care nu putem spera la celebra tinerețea fără bătrânețe. Vorbim în această ecuație dezirabilă despre puțin grădinărit, multe fructe și legume, dans, un strop de vin și rugăciune.
Longevitatea este definită nu doar prin vârsta înaintată, ci și prin calitatea vieții la acea vârstă. Studiile arată că în comunitățile mici, unde ritmul vieții este mai lent și interacțiunile sociale sunt mai strânse, locuitorii tind să trăiască mai mult și mai sănătos. Aceste comunități funcționează ca un ecosistem bine echilibrat, în care fiecare individ are un rol esențial, contribuind astfel la bunăstarea generală.
tinerețe vs. bătrânețe
Pardoși și legătura cu „zonele albastre” ale lumii
Un lucru spectaculos și îmbucurător pentru localitatea Pardoși, din județul Buzău, este acela că locul se înscrie într-un tipar similar cu anumite localități din celebrele „zone albastre” de pe glob, cum ar fi Ogimi din Okinawa, Japonia, Campodimele din Sardinia, Italia, și satul Christos Raches din Ikaria, Grecia. Specialiștii vorbesc despre comunități relativ mici, cu câteva sute de locuitori, dar care se remarcă atât prin numărul impresionant de ani pe care îl ating cu ușurință, cât și prin modul în care se bucură de bătrâneți sănătoase și fericite.
Pardoși, comunitatea românească aliniată la modelul „zonelor albastre”
Povestea Pardoși este mai puțin cunoscută, fiind important de precizat că a cunoscut o depopulare masivă, începând cu anii 1977 și 1981, după alunecările de teren care au determinat relocarea multor locuitori.
De la o populație de peste 3.000 de oameni, astăzi, Pardoși mai numără doar 315 locuitori. Cu toate acestea, cei care au rămas continuă să trăiască în același ritm și cu aceleași valori care au definit comunitatea de generații întregi. Locuitorii din Pardoși au învățat să trăiască mult și sănătos, păstrând un stil de viață tradițional bazat pe activități fizice zilnice și alimentație naturală.
Aproximativ 70% dintre locuitorii din Pardoși au peste 80 de ani, un procent remarcabil care reflectă o combinație de factori genetici, stil de viață și mediu.
Un exemplu notabil este Nicolae Chiriac, a cărui familie a fost longevivă timp de mai multe generații. Bunicul său a trăit până la 96 de ani, iar părinții săi, până la 90 și, respectiv, 96 de ani.
Valerică Asanache, un alt locuitor din Pardoși, subliniază importanța alimentației bazate pe produse din propria gospodărie și a unui stil de viață activ în menținerea sănătății.
Longevitatea, decizie conștientă sau „noroc?”
Pardoși, alături de alte comunități mici din „zonele albastre” ale lumii, demonstrează că longevitatea nu este doar o chestiune de genetică sau noroc, ci și de alegeri zilnice, de stil de viață și de mediu. Cu alte cuvinte, mai ține și de noi să punem o cărămidă la tencuiala longevității vieții.
Proiectul „Harta Longevității în România” oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care putem învăța de la aceste comunități pentru a îmbunătăți calitatea vieții în întreaga țară.
Cercetările continuă să aducă la lumină secretele longevității în aceste comunități, oferind nu doar exemple de bună practică, ci și inspirație pentru schimbări pozitive în stilul de viață. Rezultatele finale ale proiectului, incluzând etapa de cercetare cantitativă, care se desfășoară în acest moment, vor fi prezentate în octombrie și vor oferi o bază solidă pentru dezvoltarea unor strategii de sănătate publică care să promoveze longevitatea și îmbătrânirea sănătoasă în România.
