Orice va veni în viața ta este menit să și plece…
Si atunci…bucuria ta nu trebuie să depindă de ce vine sau de ce pleacă. Bucuria ta completă este atunci când îți dai seama de tine, de existența ta și aia îți este suficient. Pentru că oricum în viață, la un moment dat trebuie să te desprinzi de tot.
Esența vieții nu stă în ceea ce deții sau în cine te înconjoară, ci în pacea pe care o găsești în tine. Când realizezi că totul este trecător – bucuriile, durerile, reușitele și pierderile – atunci poți să îmbrățișezi adevărata libertate. Să înțelegi că nimic nu îți aparține cu adevărat și că nimic din exterior nu poate defini valoarea ta interioară. Totul este efemer, dar tu, cu gândurile, cu sufletul și conștiința ta, ești constantul din toată această mișcare.
Atunci când îți dai voie să te desprinzi de controlul asupra a ceea ce vine și pleacă, vei simți cum greutatea vieții se ridică. Înveți să iubești fără teamă de pierdere, să trăiești fără frica de sfârșit, să simți fără teama că sentimentele vor dispărea. Căci în final, nimic nu este pierdut cu adevărat, totul se transformă, iar tu te transformi odată cu toate acestea.
Viața nu este despre a strânge și a ține, ci despre a lăsa și a primi în mod constant. Asta nu înseamnă că nu vei simți dorul, că nu vei avea momente de nostalgie, dar vei înțelege că fiecare pierdere are și un dar ascuns. Și, cel mai important, vei înțelege că fiecare clipă merită trăită pe deplin, fără să o agăți sau să o condiționezi de continuitate.
În momentul în care te desprinzi de frica de a pierde și te conectezi cu sinele tău autentic, atunci găsești acea bucurie interioară care nu poate fi zdruncinată de nimic din exterior. Atunci realizezi că ești întreg chiar și atunci când totul din jur se schimbă.
Tu ești casa sufletului tău. Restul, fie că vine sau pleacă, sunt doar vizitatori temporari. Fiind împăcat cu asta, devii liber. Liber să trăiești, liber să iubești, liber să fii tu.
