Maica Siluana ne învață că cei trei mari vrăjmași ai sufletului sunt neștiința, lenea și uitarea, iar lupta cu ei este esențială pentru desăvârșire.
Neștiința reprezintă refuzul intenționat de a cunoaște, o formă de autoprotecție a ego-ului, pentru a evita răspunderea. Este ilustrată chiar în mănăstiri, unde uneori lipsa interesului pentru înțelegerea rugăciunilor sau textelor sfinte devine o obișnuință.
Următorul vrăjmaș, uitarea, este un mecanism care ne distrage de la responsabilitate. Deși durerea, ca dar divin, ne poate trezi, uitarea este deseori înlocuită de lene. Lenea, descrisă ca o stare sufletească în care dorim ca lucrurile să se rezolve de la sine, devine o piedică majoră în calea creșterii spirituale și personale. Ea este însoțită de cârtire, judecată și găsirea scuzelor, care permit continuarea stării de inactivitate.
Pentru a lupta împotriva lenei, trebuie să acționăm cu promptitudine, fără amânări. Întârzierea, fie ea mică, creează un obicei care duce la abandonarea acțiunilor importante. Este esențial să îndeplinim sarcinile la timpul lor, cu sârguință, conform naturii lor, astfel încât să evităm trândăvia și pierderea oportunităților de a face bine.
Scriptura avertizează că lucrurile Domnului făcute cu lenevire sunt blestemate (Ieremia 48, 10). De aceea, este vital să conștientizăm valoarea fiecărei fapte bune și să luptăm hotărât împotriva lenei pentru a progresa spre desăvârșire.