„Văduvia înseamnă mult mai mult decât simplul dor de prezenţa partenerului tău de viaţă. E adaptarea la o altă viaţă, o viaţă amputată.
Văduvia înseamnă să mergi la culcare a mia oară, dar pustietatea tot să nu ţi se pară normală. Patul gol îţi aminteşte întruna. Noaptea nu-ţi mai aduce intimitate şi confort, ci o asurzitoare tăcere şi lipsa unei legături de suflet.
Văduvia înseamnă să umbli întruna prin aceeaşi casă în care ai trăit mulţi ani, dar să nu ţi se mai pară căminul tău. Căci „cămin” era o persoană, iar acea persoană nu mai e acolo. Dorul cumplit îţi copleşeşte inima şi te bântuie gândul că n-o să mai ai aşa ceva.
Văduvia înseamnă să vezi visurile şi planurile pe care le aveai în cuplu cum se năruie în jurul tău. Iar dureroasa căutare a unor visuri noi doar pentru tine seamănă cu escaladarea Everestului. Şi fiecare fărâmă de bucurie e umbrită de suferinţă.
Văduvia înseamnă să te îndoieşti de tot ceea ce credeai că ştii despre tine. Viaţa ta era unită cu a altcuiva şi, fără acea persoană, trebuie să reînveţi ce plăceri, hobby-uri, temeri şi ţeluri ai. Poţi fi şi mândră, dar şi sfâşiată de durere, în acelaşi timp.
Văduvia înseamnă să fii o străină în propria ta viaţă. Te încearcă senzaţia sinistră că te priveşti din afara corpului tău, că te prefaci că încă-ţi mai trăieşti viaţa pe care ai avut-o, dar eşti şi detaşată de ea. Nu te mai recunoşti. Fosta ta viaţă pare un trecut învăluit în fum, ca negura unui vis pe care te întrebi dacă chiar l-ai trăit.
Văduvia e ironia faptului că ştii că, dacă partenerul de viaţă era lângă tine, ai fi avut tăria să înduri moartea lui. Gândul ăsta te macină şi te tulbură. Dacă el era aici să te ţină în braţe şi să-ţi vorbească, ai fi avut tenacitatea să înduri această viaţă, să mergi mai departe fără el.
Văduvia înseamnă dorul de singurul om care-ţi putea înţelege sufletul: o glumă intimă, o situaţie jenantă, o teamă sau o frustrare. Pentru alţii, trebuie să explici totul şi depui prea mult efort, aşa că mai bine taci. Iar singurătatea se adânceşte în sufletul tău.
Văduvia înseamnă să-ţi pierzi identitatea. Cine eşti tu acum, dacă nu eşti un suflet-pereche? Ce vrei să faci singură, dacă nu faci ceva ce plănuiaţi împreună? Ce marcă de produs vrei să cumperi, dacă nu aceeaşi marcă pe care o cumpăraţi mereu împreună? Ce scop mai ai în viaţă, dacă sufletul-pereche nu mai e? Cine ţi-e cel mai bun prieten şi companion, dacă jumătatea ta nu mai e?
Văduvia înseamnă nelinişte, fiindcă ţi-ai pierdut căminul, identitatea, sufletul-pereche, iubirea, prietenul, partenerul de năzbâtii şi călătorii, celălalt părinte, siguranţa şi viaţa. Iar acum pluteşti în derivă, către o destinaţie necunoscută.
Văduvia înseamnă dorul constant de cea mai intimă relaţie. N-ai pe cine să ţii de mână. N-ai corpul lui lângă tine. N-ai partener cu care să împarţi poverile.
Văduvia înseamnă să te simţi singură într-o mare de lume. Te simţi tristă chiar şi când te bucuri. Te simţi vinovată că trăieşti. Te uiţi mereu înapoi în timp ce mergi înainte, eşti înfometată dar nimic nu-ţi alină nesaţul, iar fiecare eveniment special e plin de durere.
Da, văduvia înseamnă mult mai mult decât simpla absenţă a persoanei iubite. Înseamnă schimbarea ta completă, fie că vrei sau nu. Înseamnă să fii copleşită de toate emoţiile şi sentimentele posibile, dar şi să funcţionezi, în acelaşi timp.
Văduvia înseamnă fragilitate, putere, întuneric şi adaptare.
Văduvia te schimbă complet.”