…și noi din a lor.
Uneori le găsim abandonate sau pierdute în mijlocul unui drum. Stau acolo de parcă ne-ar aștepta.
Alteori ne apar la ușă ca niște cărți poștale trimise de soartă. Altele vin la noi aduse de apropiați sau străini.
Brian Waiss a spus că sufletul aceluiași animal se încarnează de mai multe ori pe parcursul vieții noastre, pur și simplu schimbându-și corpul, și fiind ușor de recunoscut prin gesturi, detalii, atitudine.
Astea se văd clar mai ales la câini și pisici.
Când un animal nou intră într-o casă pentru prima dată și știe exact unde să meargă, dă semne că recunoaște încăperile, lucrurile, e semn clar că e o întoarcere.
Mulți oameni care au fost în moarte clinică, au povestit că, acolo la capătul tunelului de lumină, nu-i aștepta vreo rudă decedată, ci animăluțul care a murit înainte și care le-a fost în timpul vieții companie și prietenie. Și asta fiindcă, pentru sufletul nostru nu există diferențe între o specie și cealaltă.
Animalele sunt pe drumul nostru evolutiv și noi pe a lor. Așa că trebuie să le respectăm ca pe niște făpturi cu suflet, create și ele de Dumnezeu și trebuie să avem grijă de ele, cum și ele au grijă de noi.
Cele care au plecat, se vor întoarce, fiindcă au atât de multă dragoste de oferit!