E lipsă de…
Lipsă de minerale, de enzime, de co-factori.
Nu emoții. Nu vârstă. Nu „ești prea sensibilă”. E lipsă.
Semnale care trec neobservate, dar sunt strigăte clare ale corpului:
– „Nu mai am energie” = potasiu, magneziu, B-uri, enzime
– „Nu pot să mă concentrez” = zinc, potasiu, tirozina, fier
– „Îmi bate inima ciudat” = electroliți, nu anxietate
– „Cap greu, corp moale” = nu depresie, ci deficite
– „Nu mi-e foame, dar sunt epuizată” = enzime, HCl gastric
– „Îmi cade părul, dar analizele sunt bune” = absorbție blocată
– „Vreau sare peste tot” = semnal clar de pierdere minerală
– „Constipație veche” = dezechilibru de minerale + enzime lipsă
Și când dulcele devine refugiu, nu poftă? Nu e despre răsfăț. E semnal de alarmă.
– Magneziu scăzut – corpul cere dulce pentru calm
– B-uri epuizate – creierul are nevoie de combustibil
– Ficat lent – glucoza nu mai ajunge unde trebuie
– Dopamină joasă – dulcele aduce un „click” de satisfacție
– Mic dejun fără proteine – glicemia se prăbușește rapid
– Grăsimi bune lipsă – creierul devine flămând de energie rapidă
Dulcele devine substitut pentru:
👉 odihnă
👉 tandrețe
👉 nutrienți
👉 răbdare cu tine