Nu contează dacă știi rugăciuni pe de rost. Contează sinceritatea. Spune-i așa cum simți:
„Doamne, nu mai pot. Ia-Ți Tu greul acesta. Fă Tu ce eu nu pot. Vindecă Tu ce eu nu știu. Mângâie-mă, întărește-mă, ridică-mă. Îți dau viața mea, așa cum e. Pentru că Tu poți!”
Există momente în viață când simți că nu mai poți. Ai obosit să lupți, ai obosit să speri, ai obosit să zâmbești când în sufletul tău e furtună. În acele clipe de răscruce, când toate cuvintele dispar și tot ce ai este o inimă frântă, apare această rugăciune simplă și profundă:
„Doamne, nu mai pot, dar Tu poți.
O rugăciune scurtă, dar plină de viață
Nu are nevoie de formule sofisticate. Nu are nevoie de ritualuri sau cuvinte învățate. Este strigătul sufletului sincer, e predarea în brațele Celui care poate totul.
Este un gest de încredere, de abandon sfânt, de renunțare la lupta dusă cu forțe omenești.
Când o rostești, nu spui doar că ești slab, ci mărturisești că Dumnezeu este puternic. Și în acea clipă, cerul se apleacă spre tine.
Când nu mai poți tu, începe lucrarea Lui
Dumnezeu nu a promis că viața va fi ușoară, dar a promis că va fi cu noi. Iar atunci când Îi încredințezi oboseala ta, greul tău, frica ta, El transformă totul. Poate nu imediat, poate nu cum ți-ai imaginat, dar o face cu o înțelepciune care vindecă profund.
„Doamne, nu mai pot, dar Tu poți” înseamnă:
– renunț să mai controlez totul,
– aleg să mă încred în Tine,
– nu vreau să mai car singur greutatea vieții,
– cred că Tu știi drumul, chiar dacă eu nu-l văd.