Se spune că un lup, când iubește, nu își schimbă niciodată partenerul. Citește o poveste despre loialitate și iubire

Se spune că un lup, când iubește, nu își schimbă niciodată partenerul
Nu se schimbă când îmbătrânește.
Nu fuge când sunt probleme.
Nu abandonează când doare.
El alege o singură dată…si rămâne.
Nu pentru că nu poate găsi alta.
Dar pentru că nu vrea.
Pentru că în lumea lui, loialitatea nu este un lux.
Este fundamentul tuturor.
Când un lup iubește, el dă totul: el însoțește, protejează, împărtășește, se sacrifică.
El vânează… dar nicidată nu mănâncă singur.
Urlă… dar nu încetează să asculte.
El merge inainte…dar se întoarce mereu se asigură că totul este bine.
Și dacă partenera lui cade, dacă se îmbolnăvește, dacă nu mai poate fugi așa cum obișnuia…nu o lasă în urmă.
El se adaptează la ritmul ei.
Îi pasă de ea. El o așteaptă.
O apără cu colții dacă este necesar.
Pentru că un lup nu caută o viață confortabilă.
El caută o viață comună.
Și așa cum se dăruiește la partenera lui…îi pasă şi de ale lui.
De haita lui.
De puii lui.
Îi pasă de tot ceea ce iubește.
Nu cu cuvinte.
Ci cu acțiuni.
Nu cu promisiuni.
Ci cu prezență.
De aceea un lup poate trăi înconjurat de zăpadă, foame, pericol…și continuă să iubești ca în prima zi.
Pentru că ceea ce iubește nu depinde de vreme, sau de acel moment.
Depinde de inimă.
Într-o lume în care mulți își aruncă pielea de parcă nu ar fi nimic…sunt lupi care aleg să rămână.
Și rămân… pe bune.

Lasă un comentariu