Într-un ținut îndepărtat trăia Bătrânul Anotimpurilor, alături de cele patru fiice ale sale – Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Fiecare avea o frumusețe aparte, iar tatăl le iubea pe toate la fel de mult, fiind lumina ochilor lui.
La vremea potrivită, Marele Ceas al Timpului, care guverna acea împărăție, a anunțat că venise clipa ca cea de-a treia fiică să-și înceapă călătoria către tărâmurile oamenilor. Toamna trebuia să le aducă darurile pregătite cu grijă: culori blânde și luminoase de la Pictorul Magic, flori delicate și parfumate de la Florarul Împărăției, ploi mănoase din Cămara Cerului, roade bogate din grădinile Împărăției și multe alte comori.
Dar Toamna nu era pe deplin mulțumită. Dorea ceva mai mult, ceva care să o facă și mai iubită de oameni.
– Dar ești minunată, i-a spus tatăl. Ce ți-ai putea dori mai mult?
– Aș vrea… ca Soarele să strălucească doar pentru mine, răspunse ea după un lung răgaz.
– Asta nu este cu putință, a rostit Bătrânul Anotimpurilor. Soarele este prietenul vostru al tuturor, al tău și al surorilor tale. Lumina lui prețioasă vă însoțește pe fiecare în călătoria voastră.
– Și totuși eu vreau ca Soarele să fie doar al meu… mai mult, vreau să fiu chiar eu Soarele, zise Toamna cu îndrăzneală.
– Ce gând nechibzuit, fiica mea! Frumusețea ta stă în veșmintele deosebite pe care le porți și în darurile cu care ești înzestrată, nu în dorința de a fura lumina altuia.
– Dacă nu vrei să-mi împlinești dorința, atunci nu voi mai pleca anul acesta în călătorie, spuse Toamna cu încăpățânare. Și nu-mi pasă ce vor crede oamenii.
Tatăl, văzând-o neclintită în hotărârea ei, se retrase să cugete. Fiica lui devenise mândră și aprigă în dorințele sale. După un timp, a chemat-o din nou și i-a spus:
– Îți voi face o promisiune. Dacă vei pleca la vremea rânduită, când te vei întoarce te voi îmbrăca în cea mai frumoasă haină ce a existat vreodată. O haină unică, strălucitoare. Dar pentru aceasta trebuie să faci un singur lucru: să aduni în coșul tău toate razele de soare. Când le vei strânge pe toate, vei străluci mai frumos ca niciodată, fiindcă vei fi îmbrăcată chiar în haina Soarelui.
Și de atunci, în fiecare an, Toamna încearcă să adune cât mai multe raze de soare, pentru a primi de la tatăl ei haina cea minunată. Însă Soarele adesea se ascunde în spatele norilor, se strecoară printre ramurile copacilor, printre frunze și flori, aleargă mai iute decât vântul și nu se lasă prins.
Căci razele lui nu se dăruiesc celor mândri, iar adevărata frumusețe nu este pentru cei care vor să fie Soare, ci pentru cei care știu să primească lumina cu smerenie.
