Povestea sufletului după moarte, așa cum o transmit Vedele și cum s-a păstrat în basme și obiceiuri străbune.
Când omul își părăsește trupul, sufletul său nu dispare. Se ridică ușor, ca o scânteie din jar, și începe călătoria către Ceruri. Drumul nu este însă simplu: înainte de a ajunge în lumina Zeilor, sufletul trece prin Vămile Văzduhului, porți de încercare unde faptele și gândurile sale sunt judecate.
Etapele timpurii ale călătoriei
1. Amintirea – la 3 zile
La trei zile după moarte, sufletul își revede viața ca într-o oglindă. Simte în sine toate emoțiile pe care le-a provocat altora, bune sau rele. De aceea se face primul parastas – pentru ca rugăciunile neamului să-l întărească.
2. Greutatea inimii – la 9 zile
La nouă zile, sufletul ajunge la poarta unde i se cântărește inima. Minciunile, nedreptățile sau trădările apasă inima, în timp ce iubirea și dăruirea o fac ușoară. De aceea se fac pomeni la nouă zile – ca sufletul să se elibereze de povară.
3. Podul subțire – la 40 de zile
La patruzeci de zile, sufletul ajunge la Podul dintre Iav și Nav. Este subțire ca lama unui cuțit, cu întunericul clocotind dedesubt și lumina Zeilor strălucind deasupra. Cine a trăit în Adevăr trece ușor; cine a trăit în minciună sau răutate alunecă și cade în hăuri. De aceea se face marele parastas la 40 de zile – pentru a da sufletului puterea să treacă.
Ce urmează după
- Dacă sufletul trece Vămile Văzduhului, ajunge în Prav, lumea Luminii, la strămoși și zei, unde rămâne până la hotărârea noii întrupări.
- Dacă nu reușește, rămâne în Nav, lumea umbrelor, rătăcind până la ispășirea greșelilor sau până la o renaștere potrivită.
Vămile Văzduhului – Drumul sufletului
- Vama Limbii (Minciuna) – „Ai grăit adevăr sau ai înșelat?” Fiecare minciună devine un nod întunecat; adevărul îl face să treacă ca o rază.
- Vama Urechilor (Ascultarea) – „Ce ai primit în tine?” Cuvintele bune hrănesc sufletul, clevetelile și răul îl împovărează.
- Vama Ochilor (Privirea) – „Ai privit curat sau ai căutat răul și pizma?” Privirile rele devin spini pe drumul sufletului.
- Vama Inimii (Ura și Iubirea) – „Ce ai purtat în inimă?” Iubirea face inima ușoară; ura și răzbunarea o greșesc.
- Vama Mâinilor (Faptele) – „Ce au zidit mâinile tale?” Faptele bune ridică sufletul, cele rele îl apasă.
- Vama Pântecelui (Lăcomia) – „Cum te-ai hrănit?” Lăcomia după bunuri, plăceri sau putere împovărează sufletul.
- Vama Trupului (Curvia și Necurăția) – „Cum ți-ai păzit trupul?” Trupul necurat slăbește sufletul; trupul păstrat curat îl ajută să treacă.
- Vama Dreptății (Judecata față de alții) – „Ai făcut dreptate sau ai nedreptățit?” Nedreptățile apasă, iar apărarea adevărului ridică sufletul.
- Vama Credinței (Legea) – „Ai trăit în Prav sau în Krivdă?” Respectarea Legii, a Adevărului și a strămoșilor luminează drumul, în timp ce răutatea îl întunecă.
Podul dintre lumi – după 40 de zile
După ce trece toate Vămile, sufletul ajunge la Podul dintre lumi:
- Dacă biruiește, intră în Prav, împărăția Luminii și a strămoșilor.
- Dacă nu, cade în Nav, lumea umbrelor, unde rătăcește până la ispășire sau la renaștere.
Ecouri în tradiții
- Parastasele la 3, 9 și 40 de zile – sprijin pentru suflet în etapele călătoriei.
- Basmele cu podul subțire ca lama de cuțit – imaginea Podului dintre lumi.
- Colinde și descântece despre Podul Raiului – amintirea drumului către Prav.
Străbunii noștri credeau, prin Vede și tradiție, că sufletul trece prin încercări care nu sunt date de oameni, ci de propria viață, până ajunge în Lumea Luminii sau se reîntoarce pentru lecții suplimentare.