Cuvântul „psihosomatic” descrie interacțiunea dintre minte și corp. Bolile psihosomatice apar sau se agravează din cauza stresului emoțional și se manifestă prin dureri fizice sau alte simptome reale. Depresia și stresul cronic pot slăbi sistemul imunitar, favorizând astfel apariția acestor afecțiuni.
O concepție greșită frecvent întâlnită este că bolile psihosomatice sunt „doar în cap”. În realitate, simptomele fizice sunt reale și necesită tratament, la fel ca orice altă boală.
Cum afectează stresul corpul
În situații stresante, creierul activează răspunsul „luptă sau fugi”:
– ritmul cardiac crește
– respirația se accelerează
– mușchii se tensionează
– apare transpirația
Acest răspuns pregătește corpul pentru acțiune. Problema apare atunci când nu acționăm, ci doar rămânem în tensiune. Presiunea acumulată afectează autoreglarea organismului și poate duce la boli.
Imaginează-ți corpul ca pe o oală sub presiune: dacă aburul nu iese, presiunea crește până când o parte mai slabă cedează. În corp, boala apare în zonele deja vulnerabile.
Exemple de boli psihosomatice
– Astm bronșic
– Artrită reumatoidă
– Diabet
– Hipertensiune arterială
– Ulcer gastric sau duodenal
– Colită ulcerativă
– Neurodermatită
Alte probleme asociate: infertilitate, pancreatită, carii, dependență de alcool, menstruație neregulată, complicații în sarcină.
Tratamentul bolilor psihosomatice
Este esențial să tratezi atât corpul, cât și cauza: mintea. Până când anxietatea și stresul nu sunt gestionate, medicamentele oferă doar ameliorare temporară. Psihosomatica creează un cerc vicios: boala întărește sentimentul de neputință, iar neputința agravează boala.
Recomandări:
– Consultați medicul specialist pentru simptomele fizice (cardiolog, dermatolog etc.)
– Apelați la psihoterapeut, neurolog sau psihiatru pentru a lucra la cauzele psihologice
– Terapia poate include psihanaliză, masaj și activitate fizică pentru accelerarea recuperării
Cine este mai predispus la boli psihosomatice
Nu există o predispoziție genetică directă. Bolile psihosomatice apar adesea din stereotipuri comportamentale formate încă din copilărie. Ele se declanșează în momentele dificile ale vieții, ca un fel de scenariu inconștient, mai degrabă decât prin gene.
