Valeriu Popa, marele vindecător român, spunea că supărarea și resentimentele dintre părinți și copii rup legile universului.
Atunci când un copil e supărat pe părintele său, sau invers, se produce o alterare a câmpului energetic, iar efectele pot fi vizibile în viața de zi cu zi: boală, dezechilibru, nefericire.
Pentru ca un copil să se nască sănătos și armonios, părinții trebuie să trăiască în iubire și respect. Energia iubirii este forța care hrănește sufletul copilului chiar înainte de naștere.
O sarcină trăită în tensiune, frică sau furie lasă urme adânci.
„Faptele mamei și comportamentul din timpul sarcinii determină soarta și sănătatea copilului”, spunea Valeriu Popa.
Mama este conectată prin câmp la copilul ei, iar trăirile ei emoționale îi modelează viitorul.
Dacă femeia trăiește în ură, gelozie sau respingere față de tatăl copilului, acel copil va purta în el ecoul acelor emoții – frici, nesiguranță, probleme de sănătate.
Iar când iubirea este reprimată, sufletul copilului suferă, pentru că acolo unde se stinge iubirea, se naște o formă de moarte spirituală.
Valeriu Popa mai spunea că numele ales pentru copil influențează karma lui.
Un nume al unei rude poate atrage asupra copilului greșelile și poverile acelei persoane.
De aceea, în vechime, copiii primeau nume de sfinți, pentru a fi ocrotiți și pentru a purta în ei lumină, nu durere moștenită.
Cuvintele au o energie enormă.
Atunci când un părinte își jignește copilul – îi spune că e „prost”, „leneș” sau „nu e bun de nimic” – acel cuvânt devine o profeție.
Copilul va ajunge să creadă că este exact așa.
La fel, atunci când părintele îl manipulează prin recompense materiale („dacă ești cuminte, îți cumpăr ceva”), copilul devine dependent de condiționări, incapabil să acționeze din iubire.
Nici extrema cealaltă – supraprotecția – nu ajută.
Copilul crescut în frică nu învață să se apere singur și își atrage pericole, tocmai pentru a-și testa puterea.
La fel, părintele care se sacrifică total pentru copilul său, trăind prin el, creează un lanț al dependenței și suferinței.
„Nu ucide iubirea”, spunea Popa.
Căci atunci când iubirea dispare dintre părinți, dispare și lumina din ochii copiilor.
Ei cresc cu goluri în suflet, cu frici moștenite, cu un dor neînțeles după ceva ce nu au primit niciodată: liniște și iubire adevărată.
Adevărata vindecare începe când iertăm.
Când alegem să ne privim părinții fără ură, să ne iubim copiii fără frică și să trăim în acord cu legile simple ale universului: iubire, recunoștință și echilibru.
„Cinstește-ți părinții, iubește-ți copiii, și vei trăi mult și bine pe pământ.” – nu e doar o poruncă, e o lege energetică a vieții.
