1. Am observat un tipar simplu: femeile care se plâng că „nu mai au energie” după o întâlnire cu o prietenă nu își dau seama că problema începe abia după ce ajung acasă.
Dacă primul impuls e să te justifici, să analizezi ce ai spus, să repeți în minte conversațiile — atunci ea nu îți este prietenă, ci auditor. O femeie care îți e aproape nu te lasă cu anxietate reziduală. Te lasă cu liniște, nu cu zgomot interior.
2. O prietenă mi-a zis odată: „După ce mă văd cu ea, simt că trebuie să demonstrez ceva”. Asta e semnul clar că cineva îți consumă forța.
Dacă după întâlnire începi să îți puneți întrebări obsesive — “Oare am spus prea mult?”, “Oare m-a judecat?”, “Oare trebuia să tac?” — energia ta e deja drenată, iar mintea ta trăiește în defensivă. Prietenele adevărate nu îți activează vocea critică, ci pe cea interioară calmă.
2. Femeile care „iau energie” sunt cele care se hrănesc cu poveștile tale, dar nu le pot ține. Ies de la cafea și în două ore simți că ești mai grea, mai obosită, mai încărcată decât înainte. În special dacă te surprinzi curățând casa compulsiv, derulând discuțiile sau simțind nevoia să taci complet restul zilei. Asta nu e oboseală, e dezaliniere — și corpul tău o simte înaintea minții.
3. Am văzut femei care se întâlnesc cu prietene „dragi”, iar după aceea au impulsul să doarmă, să se retragă, să nu vorbească cu nimeni. Nu pentru că au râs prea mult, ci pentru că au absorbit tensiunea celeilalte. Uneori acea prietenă nu te rănește direct; doar îți încarcă câmpul cu temerile ei, iar tu le porți ca și cum ar fi ale tale. Iar asta e una dintre cele mai perfide forme de consum energetic.
4. Semnul suprem că o prietenă te golește? Dacă după ce pleci de lângă ea simți nevoia să taci, să te izolezi sau să „te liniștești” prin ordine, hrană, derulare de scenarii. Prietena care te hrănește te lasă mai ușoară. Cea care te consumă te lasă mai grea. Iar corpul nu minte niciodată.
