Destinul nu este o sentință scrisă dinainte, ci un dialog subtil între ceea ce ai venit să trăiești și alegerile pe care le faci. Nu îți impune, ci te conduce prin experiențe care scot la suprafață cine ești cu adevărat.
De multe ori, oamenii confundă destinul cu resemnarea: „Așa a fost să fie.”
Dar destinul nu este pasiv. El nu te ține pe loc, ci te provoacă. Îți aduce lecții până când le înțelegi. Dacă nu înveți, le repetă. Dacă refuzi să asculți, le intensifică.
Poate te-ai întrebat de ce anumite tipare se repetă:
– aceleași relații
– aceleași frici
– aceleași blocaje
Nu pentru că ești ghinionist/ă, ci pentru că destinul îți arată locul unde ai de crescut.
Există momente în care viața pare să se destrame. Planuri care nu mai funcționează. Oameni care pleacă. Identități care se prăbușesc. Din perspectiva fricii, pare eșec. Din perspectiva destinului, este realiniere.
Destinul nu te pedepsește. Te scoate de pe drumurile care nu te mai reprezintă.
Dacă privești înapoi, vei observa ceva important: cele mai dureroase experiențe au fost și cele care te-au schimbat cel mai mult. Ele ți-au construit profunzimea, nu slăbiciunea. Ți-au adus claritate, chiar dacă inițial au adus haos.
Un alt adevăr despre destin: el lucrează prin oameni.
Unii vin să te iubească.
Alții vin să te trezească.
Unii rămân.
Alții pleacă exact când trebuie.
Nu toți cei care pleacă sunt pierderi. Uneori sunt eliberări.
Destinul începe să se schimbe în clipa în care devii conștient/.ă. Când nu mai trăiești pe pilot automat. Când îți asumi responsabilitatea pentru alegerile tale.
Poate destinul nu este despre ce ți se întâmplă, ci despre cine devii prin ceea ce ți se întâmplă.
Așa că, dacă crezi în destin, nu-l aștepta. Ascultă-l. El vorbește prin intuiție, prin sincronicități, prin disconfort, prin liniște. Și mai ales, prin acea voce interioară care îți spune, chiar și atunci când ți-e frică: „Pe aici.”
Acesta este singurul adevăr sacru. Tot ce este menit pentru tine te va găsi. Căci chiar dacă nu crezi încă și încă nu simți: TOTUL DIN ACEST VIS ESTE DEJA” SCRIS. Între timp, respiră, zâmbește, mulțumește, taci… și lasă existența să-și facă pur și simplu treaba.
Lasă cosmosul să-și orchestreze planul divin.
Dacă crezi în destin, citește asta!
Dacă crezi în destin, probabil ai simțit măcar o dată că unele lucruri nu sunt întâmplătoare. Destinul nu vorbește tare. El șoptește, repetă, așteaptă să fii atent/ă.