Așa că au ajuns să-și spună: „Nu am nevoie de nimeni”. Și repetând asta atât de des, a devenit adevărat… sau cel puțin, așa părea. Din exterior, par puternici, de neclintit, mereu gata să o ia fără să clipească. Dar în interior, e o altă poveste.
-
Pot iubi în tăcere
Unii oameni își exprimă afecțiunea prin gânduri, griji tăcute sau fapte discrete, nu prin apeluri frecvente. Absența unui telefon nu înseamnă absența sentimentelor. -
Sunt copleșiți emoțional
Pentru unele persoane, inițierea unui apel presupune un consum emoțional mare. Nu lipsa interesului îi oprește, ci oboseala interioară sau nevoia de liniște. -
Au fost obișnuiți să fie cei care așteaptă
Există oameni care, în timp, au învățat să nu deranjeze, să nu insiste și să nu ceară atenție. Tăcerea lor este adesea o formă de protecție. -
Se conectează diferit
Nu toți simt nevoia contactului constant. Unii se simt aproape chiar și fără conversații regulate, păstrând legătura la nivel emoțional, nu verbal. -
Au trecut prin dezamăgiri
Experiențele în care au fost ignorați sau respinși îi pot face mai retrași. Nu pentru că nu le pasă, ci pentru că au învățat să fie prudenți. -
Nu vor să fie o povară
Mulți evită să sune din teama de a nu deranja, de a nu întrerupe sau de a nu încărca pe ceilalți cu propriile stări. -
Își arată iubirea prin prezență, nu prin frecvență
Când apar, sunt acolo cu adevărat. Nu vorbesc des, dar când o fac, sunt sinceri, atenți și implicați.
Uneori, tăcerea nu este distanță, ci o formă diferită de a iubi. Nu toți oamenii știu să spună „mi-e dor”, dar asta nu înseamnă că nu simt.