Când ne rugăm pentru cei care au murit, ne rugăm pentru vindecarea sufletului lor.
Pentru trecerea lor lină.
Pentru eliberarea de ce n-au putut vindeca în timpul vieții.
Pentru ca ei să își regăsească lumina, adevărul, liniștea.
Sunt suflete care pleacă liniștit, ghidate de îngeri, fără șoc, fără frică. Însă nu toate sufletele trec la fel.
Unele suflete:
– au murit brusc, în accidente sau în durere;
– nu erau pregătite să plece;
– au rămas cu traume, regrete, vinovății;
– nu cred în viața de după moarte și rămân blocate între lumi;
– au trecut prin multe pierderi în timpul vieții lor și poartă aceste dureri în câmpul conștiinței.
Pentru aceste suflete, rugăciunea noastră este un balsam.
Iată trei tipuri de vindecare pe care le putem cere în rugăciune:
1. Vindecarea de șocul morții
Mulți pleacă brusc. Alții pleacă cu durere sau teamă.
Putem cere pentru ei: „Doamne, vindecă sufletul lui… de frica, confuzia și durerea momentului trecerii.”
2. Vindecarea de pierderea celor dragi
Așa cum noi suferim pentru cei care pleacă, și ei, în timpul vieții, au pierdut oameni dragi.
„Doamne, ajută-l să regăsească în lumină pe cei pe care i-a iubit. Dă-i pacea reîntâlnirii.”
3. Rugăciune completă pentru cei plecați
„Doamne, te rog cu inima deschisă pentru cei dragi care au trecut dincolo (spune-le numele).
Vindecă-i de șocul morții lor.
Vindecă-i de durerea despărțirii de cei dragi.
Eliberează-i de traumele și greutățile din viețile lor trecute.
Înconjoară-i cu lumină.
Umple-le sufletul cu iubirea Ta.
Fă-i să se simtă acasă, în lumină.
Amin.”
Repetată cu iubire și simțire, această rugăciune ajută sufletul să urce, să se elibereze, să se liniștească.
Nu-l ține legat – dimpotrivă. Îl onorează. Îl binecuvântează.
Când ne rugăm pentru morți, ne rugăm și pentru viață.
Pentru ca durerea să nu ne înghețe inimile.
Pentru ca iubirea să nu se oprească la granița trupului.
Pentru ca sufletul să-și continue drumul… în pace.