1. Nu tot ce poți repara trebuie reparat.
Unele lucruri sunt lecții, nu proiecte. Insistența de a „repara” tot te obosește și te ține blocat. Înțelepciunea începe când știi ce să lași să cadă.
2. Ceea ce te declanșează te conduce.
Nu oamenii te controlează, ci rănile tale neînchise. Fie le vindeci, fie ele îți vor scrie viața în locul tău.
3. Nu ești aici să fii înțeles de toată lumea.
Când încerci să fii pe placul tuturor, devii invizibil pentru tine. Adevărul tău nu trebuie votat ca să fie valid.
4. Confortul prelungit atrofiază sufletul.
Creșterea reală este inconfortabilă. Dacă totul e „ok” prea mult timp, probabil te-ai oprit din a trăi cu adevărat.
5. Tăcerea este un răspuns foarte puternic.
Nu explica tot. Nu te justifica mereu. Uneori, liniștea spune exact cât trebuie.
6. Nu fiecare pierdere este un eșec.
Unele pierderi sunt eliberări mascate. Viața îți ia ce nu mai poate merge cu tine mai departe.
7. Modul în care te tratezi în singurătate îți definește destinul.
Ce mănânci, ce gândești, ce îți spui când nu te vede nimeni – acolo se construiește viața ta reală.
8. Nu aștepta să „devii” ca să trăiești.
Viața nu începe după ce te vindeci, după ce reușești, după ce înțelegi tot. Viața este acum, chiar și în haos.
9. Nu tot ce doare este greșit.
Durerea nu este dușmanul tău. Evitarea ei este. Durerea te modelează, dacă nu fugi de ea.
10. Curajul nu arată spectaculos.
Curajul real arată ca limite puse, drumuri schimbate, oameni lăsați în urmă și adevăruri spuse mai întâi ție.