Atunci când îi oferi copilului tău numele cuiva din familie — mai ales al unei persoane care a trecut prin momente grele, a murit tânără sau a avut un destin tragic — creezi o identificare.
Fără să-ți dai seama, această identificare îl poate face pe copilul tău să poarte în spate ceva ce nu îi aparține. În învățăturile mistice atribuite lui Osho, identitatea este un strat care se așază peste suflet. Iar numele este primul strat.
1. Numele poartă memoria destinului
Fiecare om trăiește o poveste unică: bucurii, traume, neîmpliniri, regrete, dorințe neîmplinite.
Din punct de vedere mistic, toate acestea rămân imprimate în vibrația numelui său.
Când un copil primește numele bunicului care a trăit o viață plină de suferință sau sacrificiu, se spune că el poate rezona inconștient cu acea poveste. Nu pentru că este obligat să o repete, ci pentru că vibrația creează o punte subtilă.
Nu este o pedeapsă. Este o continuitate energetică.
2. Copilul vine cu un destin propriu
În tradițiile karmice din India se spune că sufletul își alege părinții, dar vine cu o misiune personală.
Numele ar trebui să susțină acea misiune, nu să o suprapună peste o identitate deja consumată.
Când un copil poartă numele cuiva care a fost foarte puternic sau foarte dominant în familie, se poate crea o presiune invizibilă:
„Să fii ca el.” „Să continui ce a început el.” „Să nu îi faci numele de rușine.”
Astfel, copilul nu mai este liber. Devine o prelungire.
3. Repetarea tiparelor de familie
Există familii în care aceleași povești se repetă: aceleași boli, aceleași divorțuri, aceleași eșecuri financiare.
Misticii spun că uneori repetarea este legată de tiparele energetice active în arborele genealogic. Iar numele identic poate acționa ca un „activator” al acelui tipar.
Nu este o regulă fixă. Este o posibilitate subtilă.
4. Puterea vibrației personale
În numerologie, fiecare nume are o frecvență.
Schimbarea unei singure litere poate schimba traseul unei vieți.
De aceea, în unele tradiții spirituale, numele copilului se alege intuitiv, după vis, semn, revelație sau după energia pe care o simt părinții când îl rostesc.
Numele ar trebui să deschidă drumuri, nu să le închidă.
5. Când este totuși potrivit?
Dacă persoana al cărei nume îl transmiți a avut o viață armonioasă, echilibrată, împlinită, vibrația poate fi una binecuvântată.
Dar dacă în spatele acelui nume există durere, traume nerezolvate sau un destin frânt, este bine să reflectezi.
Poate că cel mai mare dar pentru copil nu este să ducă mai departe un nume, ci să își creeze propria legendă.
Dincolo de tradiții și obiceiuri, întreabă-te simplu: Când rostești numele ales, simți lumină sau simți trecut?
Pentru că numele este prima vrajă pe care o așezăm asupra unui suflet.