Știai că atunci când îți plângi morții, plângi pentru tine și nu pentru ei? Plângi pentru că i-ai „pierdut”, pentru că nu-i mai ai alături de tine. Crezi că totul se termină cu moartea. Și crezi că ei NU mai sunt acolo.
Deci, dacă tu nu mai ești mort, ei unde sunt?
Da, ei au plecat, sau sunt acum în altă parte, este acel loc mai bun decât acesta?
Da, cu siguranță acel loc este mai bun decât acesta; deci De ce suferi pentru plecarea lor?
Atunci când ai terminat de acceptat că ei nu mai sunt „NU aici”, ci sunt încă într-un alt loc chiar mai bun decât acesta, pentru că sunt acolo unde nu mai sunt bolnavi, sau nu mai suferă.
Atunci vei înceta să-i mai plângi și îi vei readuce în memorie pentru ca ei să continue să te însoțească cu bucuria a tot ceea ce ai trăit.
Dacă i-ai iubit cu adevărat IUBEȘTE-i DIN NOU și de data aceasta cu mai multă putere, cu mai multă puritate, cu mai multă dăruire.
Astăzi, nu va mai exista niciun fel de reproș de niciun fel.
Doar IUBIREA, va fi esența între voi, între noi, între ei.
Îți respect durerea și felul în care o exprimi. Știu că plângi și vei plânge fără mângâiere.
Dar…Astăzi îți spun: Nu muri cu morții tăi.
Nu uitați că vedem doar o singură față a monedei (moartea).
Nu ne uităm în partea cealaltă; nu vedem locul minunat de lumină în care se află ei.
Ce-ar fi dacă am începe să vedem „moartea” ca pe o a doua naștere?
A doua naștere prin care vom trece TOȚI.
Nu muriți alături de morții voștri, onorați-i trăindu-vă viața așa cum ar fi vrut ei să o faceți. Lăsați-i să transcendă. Iar tu continuă să trăiești.”
Sursa: Andrew Mclaren