Păcatul este definit ca fiind „o ofensă adusă legii religioase sau morale” și o „încălcare a legii lui Dumnezeu”. Terminologia biblică a păcatului sugerează că păcatul are trei aspecte: neascultarea sau încălcarea legii, încălcarea relațiilor cu oamenii și răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, care este conceptul cel mai de bază.
Păcatul poate fi înțeles și ca „ratarea țintei” sau îndepărtarea de Dumnezeu. Prin urmare, o înțelegere a pocăinței este aceea de a te „reorienta” înapoi spre Dumnezeu și de a urma poruncile Sale.
Cele șapte păcate de moarte, așa cum au fost identificate de Papa Grigore I la sfârșitul secolului al VI-lea, sunt considerate categorii de păcate
1. Mândria
Omul care se preţuieşte mai mult pe sine decât ar trebui cade cu uşurinţă în păcatul mândriei. Nu poate iubi cu inima curată crezându-se vrednic de lauda celorlalţi, indiferent de faptele sale. Dumnezeu îi ajută doar pe cei smeriţi şi cu sufletul curat. Însuşi diavolul a fost izgonit din Rai din cauza mândriei de aceea aceasta este considerată de Biserică un păcat capital.
2. Iubirea de arginţi
Orice preot le explică credincioşilor că setea după lucrurile materiale împietreşte inima omului făcându-l nepăsător, zgârcit şi crud faţă de suferinţele altora. Aşa cum Dumnezeu poate da din belşug,tot aşa poate şi lua iar omul nu trebuie să cadă în ispita goanei după bani,care îl conduce doar către pierzanie.
3. Desfrânarea
Un alt păcatcapital condamnat de Biserică este desfrânarea sau venerarea plăcerilor trupului. Trupul omenesc este considerat „templul Duhului Sfânt“ iar necinstirea lui atrage după sine egoismul, înstrăinarea şi dezumanizarea. Preoţii îndeamnă ca acestă patimă să fie lecuită prin post şi rugăciune care ajută la înfrânarea inimii şi a dorinţelor necuviincioase.
4. Invidia
Se spune că invidia naşte în inimă lipsa de iubire,căci nu poate avea nimic în comun cu dragostea. Atunci când omul pofteşte la un bun al aproapelui său,ajungând chiar să îi dorească răul,se îndepărtează de Dumnezeu. „Să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi“,îi îndeamnă Biserica tot timpul pe credincioşi,iar invidia sau părerea de rău pentru fericirea altuia este cu atât mai periculoasă cu cât din ea iau naştere o serie de alte păcate precum ura aproapelui, clevetirea, ocara, înşelăciunea şi chiar uciderea. Invidiosul se distruge atât pe sine, lăsându-se devorat de viermele invidiei, cât şi pe celălalt,căruia îi provoacă o stare de tulburare ştiind că cineva îţi doreşte ceea ce este al lui.
5. Lăcomia
Bolile sufleteşti sunt considerate de Dumnezeu mai importante decât cele trupeşti iar vindecarea lor e mai anevoioasă. Lăcomia îl face pe om avar în permanenţă nemulţumit cu ceea ce are. Ea îndeamnă către nedreptate pentru a obţine cât mai multe caştiguri şi conduce către căi necinstite. Mai mult,lăcomia sufocă mila cea care ajută la mântuirea sufletului. Omul lacom dispreţuieşte de fapt lumea urându-i pe cei săraci care îi cer ajutorul şi râvnind la avuţii nemeritate.
6. Mânia
Se consideră că mânia este o consecinţă a inimii mândre. Cel mânios va ţine minte răul,iar în loc să aleagă iertareasemenilor,îşi încarcă conştiinţa cu ură şi gânduri de răzbunare. Preoţii îi îndeamnă pe cei cuprinşi deseori de mânie să meargă la spovedanie,să postească şi să ceară ajutorul lui Dumnezeu. Revolta sufletească i-a fost oferită omului pentru a se împotrivi răului şi a lupta împotriva păcatului,şi nu pentru a fi îndreptată împotriva aproapelui său. Preoţii mai spun şi că,dând prea multă hrană şi odihnă trupului,îi furnizăm energia care alimentează agresivitatea,aşa că o viaţa cumpătată poate să ferească omul de acest păcat.
7. Lenea
Cel din urmă păcat capital este lenea sau trândăvia. Cel leneş profită de cei din jur şi nu apreciază eforturile altora. Lenea se poate tămădui doar prin ascultate şi muncă pentru că lui Dumnezeu nu îi plac cei risipitori. Leneşul nesocoteşte darurile primite lăsându-le nefolosite. Talentul său rămâne necultivat şi poate cădea cu uşurinţă în alte patimi precum cârtirea, nemulţumirea, cearta şi furtul,pentru că este gata să mintă şi să înşele pentru a îşi câştiga existenţa.
