Mi-e dor de mine copil, când alergam fără griji prin curtea bunicilor.
Mi-e dor de mine copil, când râdeam din toată inima la cele mai simple lucruri.
Mi-e dor de mine copil, când mă bucuram de fiecare zi ca și cum ar fi fost o aventură.
Mi-e dor de mine copil, când credeam cu tărie că orice vis este posibil.
Mi-e dor de mine copil, când timpul părea să treacă mai încet și fiecare moment era plin de magie.
Mi-e dor de mine copil, când prietenii erau cei mai importanți și loialitatea era necondiționată.
Mi-e dor de mine copil, când o bomboană sau o înghețată era suficientă pentru a mă face fericit.
Mi-e dor de mine copil, când zilele de vară păreau nesfârșite și pline de soare.
Mi-e dor de mine copil, când Crăciunul era cel mai așteptat moment al anului.
Mi-e dor de mine copil, când mă refugiam în poveștile cu eroi și prințese.
Mi-e dor de mine copil, când orice mică realizare era o mare victorie.
Mi-e dor de mine copil, când lumea era simplă și plină de bunătate.
Mi-e dor de mine copil, când îmi făceam planuri mărețe pentru viitor, fără nicio teamă.
Mi-e dor de mine copil, când îmi petreceam ore întregi jucându-mă afară cu prietenii.
Mi-e dor de mine copil, când totul părea posibil și viața era o continuă descoperire.
Mi-e dor de mine copil,
De fața inocentă și zâmbetul zglobiu,
De ochii limpezi și plini de puritate
De trupul mic ce încăpea în brațele mamei,
Mi-e dor de mine copil,
De bucuria din jocurile simple,
De cerul albastru sub care ne roteam zâmbind,
De genunchii juliți și lacrimile ce se uscau imediat,
De pe obrajii bucălați și plini de pistrui,
Mi-e dor de mine copil,
De oamenii dragi ce mă înconjurau atunci,
Mi-e dor de ei, de mine, toți…