Iubirea faţă de celălalt nu te ajută întotdeauna să eviţi să îi provoci suferinţă. În vreme ce cu toţii suntem supuși greșelilor și acţionăm fără vreo intenţie de a face rău, la fel de bine, uneori ne propunem ca, dinadins, să îl rănim pe cel pe care îl iubim.
Când rănești fără să-ţi dai seama
Uneori, durerea se naște din modul în care ceilalţi ne interpretează acţiunile, dar și pentru că nu realizăm mereu cât de puternic este impactul faptelor noastre asupra lor. „Cei care se iubesc sunt atât de importanţi unul pentru celălalt, încât orice remarcă sau acţiune poate fi interpretată într-o manieră în care cealaltă persoană nu a intenţionat și, prin urmare, să fie jignitoare”.
Alteori, lipsa de stimă de sine, propiile insecurităţi și slaba încredere acordată celor pe care îi iubim ne pot împinge, fără să vrem, către comportamente ce îi rănesc.
În alte cazuri este vorba de inabilitatea individului de a-și exprima în mod constructiv trăirile interioare, astfel încât vorbele sale să nu se transforme în „săgeţi otrăvite” îndreptate spre cel iubit.
Totodată, dragostea este asociată cu vulnerabilitatea, iar acest lucru ne determină să devenim mult mai susceptibili suferinţei. Studiile au arătat că un individ defensiv are mai puţine șanse de a simţi iubire, faţă de cel care își permite să fie vulnerabil și mai puţin defensiv..
Nu în ultimul rând, experienţele traumatizante din copilărie, care ne influenţează felul de a fi mai târziu în
viaţă, ne pot determina uneori să acţionăm într-un mod ce va aduce suferinţă celor pe care îi iubim, scriu autorii de la Relationship Institute. Studiile au arătat că persoanele abuzate în copilărie atât de colegii lor, cât și de părinţi pot dezvolta probleme de comportament și relaţionare la maturitate.
Suferinţa produsă în mod conștient
În unele cazuri, comportamentele noastre care îl rănescă pe celălalt sunt adoptate cu bună-știinţă, pentru a-i transmite un anumit mesaj. Uneori, cel care acţionează astfel dorește să arate în acest mod că are nevoie de atenţia celuilalt. Exemplele pot varia, de la ignorarea și refuzul contactului cu celălalt până la adoptarea unei atitudini ostile faţă de cel iubit.
Alteori, cei ce recurg la acţiuni în scopul de a le produce suferinţă celorlalţi fac acest lucru pentru a-și arăta independenţa. Acest tip de comportament este adesea vizibil în cazul copiilor care vor astfel să arate că nu depind de părinţii lor. Însă situaţii de acest tip pot fi observate și în interiorul cuplului.
Uneori însă, acele comportamente despre care știm că îi vor răni pe ceilalţi se nasc din dragostea faţă de celălalt. Pentru a crește calitatea unei relaţii, sunt necesare măsuri care, pe moment, pot crea suferinţă, dar care pe viitor pot aduce beneficii conexiunii. De exemplu, unul dintre soţi ar putea iniţia propunerea ca cei doi să se despartă pentru o bucată de vreme, atunci când relaţia pare că nu mai merge, doar pentru a-și oferi răgazul necesar de a medita la situaţia dintre ei. Iar această decizie poate fi o șansă pentru un nou început mai bun.