De ce plânge femeia? Bărbații nu vor înțelege niciodată motivul adevărat. De ce? Pentru că ei nu vor fi niciodată în locul unei femei.
Odată, un băiețel a întrebat-o pe mama sa: „De ce plângi?”
-Pentru că sunt femeie.
-Nu înțeleg!
Mama l-a îmbrățișat și i-a spus: „Nu o vei înțelege niciodată.”
Atunci băiatul și-a întrebat tatăl: „De ce mama plânge uneori fără motiv?”
– „Toate femeile plâng uneori fără motiv” – tot ce a putut tatăl să îi răspundă.
Apoi băiatul a crescut, a devenit bărbat, dar nu a încetat să se uimească: „Totuși, de ce plâng femeile?”
În cele din urmă, el l-a întrebat pe Dumnezeu. Și Dumnezeu i-a răspuns:
„Atunci când am creat femeia, eu mi-am dorit ca ea să fie perfectă. I-am dat umeri atât de puternici, încât să țină întreaga lume și atât de firavi ca să susțină capul unui copil.
I-am dat un spirit atât de puternic, încât să îndure nașterea și altă durere.
I-am dat voință atât de puternică, încât ea merge înainte când alții cad, iar ea are grijă de cei căzuți, bolnavi și obosiți fără se se plângă. I-am dat bunătatea de a iubi copiii în orice situație, chiar dacă o ofensează și o rănesc.
I-am dat puterea să își susțină soțul, necătând la toate neajunsurile lui. Am făcut-o din coasta lui ca să-i protejeze inima.
I-am dat înțelepciunea de a înțelege, că un soț bun niciodată nu îi provoacă durere soției în mod intenționat, dar uneori îi testează puterea și hotărârea de a sta cu el, fără ezitare.
Și, în cele din urmă, i-am dat lacrimi. Și dreptul de a le vărsa, unde și când simte că este necesar. Iar tu, fiul meu, trebuie să înțelegi că frumusețea unei femei nu este în hainele sau coafura ei. Frumusețea este în ochii ei, care deschid ușa spre inimă – locul, unde locuiește iubirea.”