Se spune că, atunci când Iisus s-a născut în iesle, toate plantele și copacii din jur s-au adunat să îl cinstească. Fiecare a adus câte un dar:
- Măslinul a oferit uleiul său prețios.
- Palmierul a oferit umbra sa.
- Stejarul a dăruit ghindele.
- Însă bradul nu avea niciun dar de oferit, fiind un copac simplu și lipsit de roade.
Rușinat, bradul și-a plecat ramurile, simțindu-se nevrednic de a fi în prezența Pruncului Sfânt. Atunci, îngerii, văzând smerenia bradului, au început să-l împodobească. Au agățat de ramurile lui stele strălucitoare, iar vântul i-a cântat un colind suav. Luminat de stele și cu cântecul vântului, bradul a devenit simbolul purității și al veșniciei. Când Dumnezeu a văzut acest gest de umilință și dăruire, a binecuvântat bradul și i-a spus:
- „De acum înainte, tu vei rămâne veșnic verde, chiar și în timpul iernii, când toți ceilalți copaci își pierd frunzele. Vei fi un simbol al speranței și al vieții veșnice.”
Semnificația bradului în tradiții
Bradul a devenit astfel simbol al vieții, al nemuririi și al credinței neclintite. Este verde chiar și în iernile cele mai aspre, reamintind oamenilor că lumina și speranța nu pier niciodată.
Această legendă este adesea legată de tradiția împodobirii bradului de Crăciun, un gest ce simbolizează bucuria Nașterii Domnului și recunoștința pentru binecuvântările divine. 🌲✨