“Avem nevoie de oameni care în loc să arunce mâncarea multă, o dau de pomană flămânzilor.
Avem nevoie de oameni care fac cu mâna trenurilor, la plecare și de oameni care urmăresc în tăcere, albinele în flori de tei.
Avem nevoie de oameni care după ce se închină la slujbe, nu fac rău și nu urăsc.
Avem nevoie de oameni care îl simt pe Dumnezeu și nu cer bani în numele acestuia.
Avem nevoie de oameni care dau îmbrățișări gratuite oricui.
Avem nevoie de oameni care curăță câmpurile de gunoaie, dar mai ales, de oameni care să nu mai împută apa și pământul.
Avem nevoie de oameni care își ridică hârtiuța de pe trotuar.
Avem nevoie de oameni care se împrumută de iubire, la nevoie și de tot mai mulți oameni care fac căsuțe în copaci pentru zburătoare.
Avem nevoie de oameni care nu trec nepăsători înainte, când se lovesc două mașini.
Avem nevoie de oameni care le lasă pe mamele cu bebeluși, mai în față, la casă, la cumpărături.
Avem nevoie de oameni care își pun o dorință când suflă în lumânări și de oameni care cred în minuni.
Avem nevoie de oameni care nu ne măsoară după eticheta de la haină, pentru că dacă n-ai inimă, textila nu ți-o înlocuiește.
Avem nevoie de oameni care să nu fie doar pentru ei, că poate, vreodată, va trebui să fim toți pentru unul.
Avem nevoie de oameni care zâmbesc întâmplător și luminează ziua.
Avem nevoie de oameni care mută melcii înapoi în iarbă.
Avem nevoie de oameni care duc hrană animalelor abandonate în păduri.
Avem de nevoie de oameni care așează înapoi buburuze pe frunze.
Avem nevoie de oameni care pun castroane cu apă între blocuri, pentru pisicile nimănui.
Avem nevoie de oameni care ocolesc cărăbușii, în loc să calce pe ei.
Avem nevoie de oameni care nu rup ramurile înflorite, în drumul lor.
Avem nevoie de oameni care salvează păsările cerului și de oameni care plantează flori în cartier.
Avem nevoie de oameni care fiind OAMENI, nu se mai simt anormali.”