Am fost acolo când ai respirat pentru prima dată și m-ai strigat prin plânsul tău. A fost cea mai caldă melodie pe care o auzisem vreodată!
Am fost acolo când ai simțit prima durere de burtică sau primul dor de pieptul meu și m-am simțit cât un univers: Universul tău!
Ți-am sărutat degețelele roz de fiecare dată când le-ai întins către mine, pentru că am știut că sunt mânuțele care m-au modelat în ceea ce sunt acum: mama unei minuni!
Ți-am întins brațele atunci când ai alergat către mine plângând că cineva te-a rănit și am devenit dintr-un simplu om, refugiu și vindecare pentru durerile tale.
Ți-am sărutat fruntea în fiecare seară, ca să mă asigur că visele tale au în ele toată iubirea mea.
Apoi ți-am ascultat poveștile în fiecare dimineață, ca tu să înțelegi că ce ai tu de spus contează, încă de când ești mic.
Ce vreau să-ți spun, puiul meu, e că voi fi mereu acolo.
Chiar și când nu vei mai încăpea în brațele mele.
Chiar și când fruntea ta va fi plină de gânduri și proiecte.
Chiar și când nu voi mai fi eu cea care să-ți asculte toate visurile și vei deveni tu Universul unui omuleț care se va uita la tine și va vedea în ochii tăi totul.
Eu voi fi acolo, pentru că dintre toate, numai iubirea nu se termină niciodată. Iubirea de mamă!”