„Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac.” – Ne arată importanța iertării, a iubirii necondiționate față de cei din jur, chiar și față de vrăjmașii noștri. Este o dovadă a compasiunii fără margini și a harului divin.
„Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai.” – Învățăm despre măreția pocăinței, chiar și în ultimul ceas. Tâlharul de pe cruce și-a exprimat credința în Iisus și a primit binecuvântarea Lui.
„Femeie, iată fiul tău!” și „Iată mama ta!” – Prin aceste cuvinte, Mântuitorul ne-a făcut pe toți frați ai aceleiași mame, creând o legătură spirituală profundă între noi, oamenii.
„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” – Iisus exprimă aici sentimentul de abandonare. În acel moment, purta păcatele întregii lumi, iar această separare temporară de Dumnezeu a fost singura din toată veșnicia. Este și împlinirea profeției din Psalmul 22:1.
„Mi-e sete!” – Aceste cuvinte împlinesc profeția mesianică din Psalmul 69:21. Romanii I-au dat oțet, conform obiceiului, împlinind astfel Scriptura.
„Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu.” – În aceste cuvinte vedem încrederea totală în Dumnezeu. Ele simbolizează și acceptarea jertfei Sale de către Dumnezeu Tatăl.
„Săvârșitu-s-a.” – Aici învățăm să ducem lucrurile până la capăt. Prin acest cuvânt, datoria păcatului a fost plătită. Nu este un sfârșit, ci un nou început.
După ce Hristos Și-a dat duhul pe cruce, totul a renăscut.
În Sâmbăta Mare prăznuim îngroparea Mântuitorului și pogorârea la iad, prin care omenirea a fost chemată spre viața veșnică. La miezul nopții începe slujba Învierii Domnului.
Sfânta Sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos să vă aducă LUMINĂ și IUBIRE în suflete și DRAGOSTEA de a-L manifesta pe Dumnezeu din voi, în tot și în toate! 🕊️🌟
