Suntem o specie nerăbdătoare. Vrem iubire înainte să o înțelegem.
Alergăm după succes înainte să fim pregătiți să-l gestionăm.
Și totuși, Universul — sau destinul, sau sincronizarea, sau orice forță în care alegem să credem — pare mereu să aibă un plan diferit.
Ne face să așteptăm.
Și se simte ca o pedeapsă.
Dar dacă așteptarea e, de fapt, o pregătire?
Dacă Universul nu îți reține ceea ce vrei, ci te modelează ca să poți primi și păstra acel lucru?
De ce te testează mai întâi Universul
Ne convingem că suntem gata. Că merităm acel job, acea relație, acea revelație — acum.
Dar faptul că ne dorim ceva nu înseamnă că suntem capabili să-l susținem.
Gândește-te la toate lucrurile pe care le-ai implorat în trecut — oportunitățile, oamenii, viața despre care erai convins(ă) că te va completa.
Câte dintre ele, privind înapoi, ar fi fost cu adevărat potrivite pentru tine în acel moment?
Câte dintre ele te-ar fi copleșit, te-ar fi frânt sau ți-ar fi cerut o versiune a ta care încă nu exista?
Poate că Universul nu îți spune „nu”.
Poate că doar îți spune:
„Nu încă. Încă nu ești acolo. Dar vei fi.”
Această tăcere, această aparentă absență a răspunsului… e, de fapt, o invitație la transformare.
Te schimbă.
Te întărește.
Te pregătește.
Nu ca să te pedepsească.
Ci ca să nu pierzi ceea ce, cândva, vei primi.
