📝 Pasul 1: Identificarea „Pachetului”
Gândește-te la un comportament al părinților tăi care te-a rănit sau te-a deranjat profund.
🔍 Pasul 2: Recunoașterea Umbrei
Acesta este momentul de sinceritate brutală. Întreabă-te: „În ce momente fac și eu exact același lucru?” De multe ori, repetăm tiparul ori exact la fel (copiem), ori la cealaltă extremă (reacționăm).
🔄 Pasul 3: „Declarația de Independență”
Scrie (sau spune cu voce tare) o frază care să delimiteze destinul tău de al lor. Sună cam așa:
„Văd această durere în neamul meu. O recunosc și o onorez ca fiind experiența voastră, dar aleg ca ea să se oprească la mine. De astăzi, eu aleg să practic [opusul pozitiv – ex: comunicarea deschisă].”
💡 Un mic secret al vindecării
Vindecarea nu înseamnă să devii „perfect”, ci să devii conștient/ă. În secunda în care te surprinzi repetând un gest al lor și te oprești la jumătate, ai câștigat. Ai creat o nouă cale neuronală și un nou viitor pentru familia ta.
De reținut
Nu vindeci pentru că părinții tăi au fost „răi”, ci pentru că au fost oameni limitați de propriile lor traume neprocesate. Părinții tăi ți-au dat viața, dar nu sunt responsabili pentru modul în care o trăiești tu acum.
Adevărata maturitate apare când transformi „Nu pot să cred că mi-au făcut asta” în „Eu nu voi face asta mai departe”.
