Două pisici
Nu ești o persoană simplă. Și exact asta este problema.
În tine există straturi. Blândețe și rezistență. Căldură și distanță.
Nevoia de apropiere…și dorința de a dispărea.
Simți oamenii profund. Citești energia fără cuvinte. Înțelegi mai mult decât arăți.
Dar iată adevărul: Nu te simți înțeles/înțeleasă.
Așa că, în loc să te explici — te retragi.
Nu pentru că nu îți dorești conexiune…ci pentru că nu crezi că cineva te poate cuprinde în întregime.
Pe tine, cel/cea real(ă).
Pe tine, cel/cea complicat(ă).
Pe tine, cel/cea care se schimbă.
Așa că rămâi tăcut(ă). Observi. Aștepți.
Dar în interior…încă speri că cineva te va vedea cu adevărat — fără să-ți ceară să devii mai simplu/simplă.
Silueta unei femei
Ții totul în tine.
Ai învățat cum să rămâi stăpân(ă) pe tine.
Cum să nu te prăbușești.
Cum să te porți ca și cum nimic nu te atinge.
Oamenii văd forță. Control. Stabilitate.
Dar nu văd prețul.
Pentru că în spatele acelei tăceri — există oboseală.
Genul de oboseală care nu se vede la exterior. Cea care vine din faptul că duci prea mult, prea mult timp.
Uneori simți că: exiști… dar nimeni nu ajunge cu adevărat la tine. Nu complet.
Și nu pentru că ești gol/golă pe dinăuntru. Ci pentru că te-ai obișnuit să fii puternic(ă) singur(ă).
Dar chiar și puterea are limite.
Și, în adâncul tău…nu mai vrei să fii cel/cea care duce totul.
Vrei ca cineva să vadă dincolo de aparențe — și să rămână.