ideea asta cu „mă autoblestem când spun sunt bolnav/ă, sunt sărac/ă, sunt urât/ă” nu e magie, nu e superstiție — e psihologie pură și programare mentală. Când spui „sunt + ceva negativ”, nu te blestemi… te programezi. Îți setezi mintea să caute dovezi că așa ești.
Și mintea găsește EXACT ce îi spui să caute.
1. De ce te „autoprogramezi” negativ când spui astfel de lucruri
Cuvântul „SUNT” este cea mai puternică declarație de identitate. Tot ce pui după el devine o etichetă pe care creierul tău o ia ca adevăr și începe să o confirme prin comportamente, emoții și reacții.
Când spui:
„Sunt bolnavă” → corpul intră în tensiune, imunitatea scade, atenția se duce spre simptome.
„Sunt săracă” → mintea nu mai caută soluții, ci justificări pentru lipsă.
„Sunt urâtă” → scade stima de sine, te porți ca cineva care nu merită.
Nu e blestem. E autosugestie.
2. Ce trebuie să spui de fapt (fără să minți, fără să te păcălești)
Nu trebuie să spui „sunt bogată” dacă nu ești. Nu trebuie să spui „sunt perfectă” dacă nu simți asta.
Trebuie să spui formule care nu te contrazic, dar te ridică.
În loc de „sunt bolnavă”
Spune: „Sunt în proces de vindecare.” Creierul acceptă și începe să lucreze cu tine, nu împotriva ta.
În loc de „sunt săracă”
Spune: „Sunt în proces de a-mi îmbunătăți situația.” Asta activează căutarea de soluții, nu blocajul.
În loc de „sunt urâtă”
Spune: „Sunt în proces de a avea mai multă grijă de mine.” Asta schimbă postura, energia, felul în care te vezi.
3. Formula magică (dar realistă): „Sunt în proces de…”
E cea mai sănătoasă, echilibrată și eficientă formulă. Nu minte, nu exagerează, nu creează rezistență în creier.
Ea spune: nu sunt acolo încă, dar mă duc și merit să ajung Asta e cheia.
4. De ce funcționează
Pentru că mintea ta nu are nevoie de perfecțiune. Are nevoie de direcție.
Când spui „sunt în proces de…”, îi dai direcția corectă.
Cuvintele repetate zilnic devin, în timp, parte din identitatea ta. Iar identitatea îți influențează alegerile, relațiile și direcția în care mergi.
Poate că schimbarea nu începe mereu din exterior. Poate începe din felul în care alegi să vorbești cu tine atunci când nimeni nu te aude.